Urme romanesti in Bulgaria - IVO GHEORGHIEV
- Presedintele etnicilor romani din Bulgaria -
"Regiunile unde romanii sunt majoritari au fost lasate de izbeliste"
IVO GHEORGHIEV este un luptator. Un roman din Bulgaria, care stie ca neamul lui a fost acolo dintotdeauna. De pe timpul imparatilor Ionita si Petru Asan, ba chiar cu mult mai-nainte, urmasi directi ai dacilor si getilor sud-dunareni. Neam de neamul lor au vorbit romaneste, s-au imbracat romaneste, si-au tinut neclintita traditia romaneasca. Dar in Bulgaria "europeana" de astazi, romanii nu sunt recunoscuti nici macar ca minoritate. Lasati in cea mai crancena saracie, cu numele de familie slavizate, li se spune "vlahi", cu
Incepand cu numarul acesta, "Formula AS" va propune o incursiune in viata romanilor din Bulgaria. Scrisa cu sufletul! Fratii nostri de peste Dunare ne privesc cu aceeasi nadejde ca si fratii de peste Prut. Au nevoie de iubire si de ajutor.
"Formula AS"
"Vlahi, adica romani"
- Absolvent de studii superioare ce puteau sa va tina departe de zonele primejdioase ale vietii, ati ales viata in linia intai. Ce anume v-a determinat sa deveniti un militant pentru pastrarea si afirmarea identitatii nationale a romanilor din Bulgaria?
- Am simtit aceasta chemare inca din timpul comunismului, dar ca in orice dictatura, era aproape imposibil sa faci ceva atunci. Imediat dupa schimbarea regimului, am activat in Asociatia Vlahilor din Bulgaria, singura noastra asociatie la vremea aceea. Era o organizatie puternica, reprezentativa, la intalnirile noastre veneau sute de oameni. Dar, la un moment dat, am simtit ca trebuie sa fac ceva mai mult. A fost momentul decisiv pentru a infiinta Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria. Intr-o zi, trecand pe langa un ogor, am vazut cum un batran ara tragand la jug alaturi de un magar, in vreme ce o biata femeie tinea de coarnele plugului. M-a impresionat foarte mult cerbicia acestor oameni. Acel batran prefera sa traga la jug, dar nu se lepada de limba sa, de identitatea sa. Spun asta, pentru ca una din parghiile de asimilare a unui popor este saracia. Lasa-l flamand, si fie se va stinge de foame, fie va pleca in zone mai bogate, unde va fi minoritar si va fi inghitit de majoritate. Asa s-a intamplat si cu romanii de aici. Sunt zone exclusiv bulgaresti, care au fost ajutate de stat sa se dezvolte si sa prospere, iar regiunile unde romanii sunt majoritari au fost lasate de izbeliste. Si atunci, multi romani au plecat la o viata mai buna, dar in zone cu 100% bulgari, unde nu si-au mai vorbit limba si unde au fost asimilati usor. M-a impresionat situatia acelui batran, cu atat mai mult cu cat astazi exista aici romani care se caznesc sa convinga lumea ca vlahii si romanii sunt popoare diferite si ca in Bulgaria nu exista romani.
- De ce fac asta, sunt platiti sau chiar cred in aceasta teorie?
- Unii sunt cumparati, altii chiar cred ca vlahii sunt altceva decat romanii. Eu nu sunt de acord cu folosirea termenului de vlah, decat impreuna cu cel de roman: vlah/roman. Numele de vlahi ne-a fost dat de altii, dar noi suntem romani. Pentru ca nu putem sa scoatem din capul tuturor numele de vlah, il vom folosi in paralel cu cel de roman. Limba unui popor este definitorie pentru identitatea sa, or, nu exista limba vlaha, ci limba romana.
- Cati romani traiesc aici, in regiunea Vidinului?
- Acum zece ani am facut o estimare pe baza numarului populatiei din satele integral romanesti si, cu o marja de eroare de un procent sau doua, am ajuns la rezultatul de 148.000 de romani. Azi, insa, nu mai putem vorbi de cifrele astea, pentru ca o parte din satele noastre sunt depopulate. Oamenii au plecat la munca in strainatate. Oricum, romanii reprezinta, numai in zona Vidinului, 60% din populatie.
- Dar nu s-a facut si un recensamant oficial?
- Ba da, acum vreo 20 de ani. Insa cei care umblau prin casele oamenilor cu recensamantul aveau ordin sa-i treaca pe toti bulgari, turci si tigani. Daca s-ar fi facut un recensamant corect, s-ar fi vazut ca bulgarii sunt minoritari in propria lor tara. Pe noi, romanii, nu voiau sa ne treaca nici macar vlahi. Eu si sotia mea am cerut sa fim inscrisi ca romani, dar persoana care ne-a completat formularele nu a vrut si ne-a trecut vlahi, desi sotia mea e cetatean roman, venita aici din Maramures. Cu astfel de abuzuri, nu e de mirare ca la rezultatele recensamantului au aparut nu stiu cat la suta bulgari, restul turci si tigani, un mic procentaj fiind la capitolul "si altii", fara a preciza originea etnica. Deci, nici macar ca vlahi nu ne regasim in statisticile oficiale.
- Statul bulgar se limiteaza la a contraface statisticile sau lucreaza cu program pentru asimilarea romanilor?
- Este o presiune permanenta pentru asimilare. Nu suntem recunoscuti, nu avem invatamant de stat in limba romana, satele si orasele locuite de noi sunt premeditat subdezvoltate economic, nu primim ca asociatie etnica nici un sprijin de la stat, iar la inceputul anilor '90, metodele de intimidare erau si mai dure.
- V-ati confruntat dvs. personal cu ele?
- Mi s-a inscenat un proces pentru detinere ilegala de arme. Intr-o dimineata, prin 1996, au intrat politistii peste mine, fara mandat, fara nimic. Eram deja student in Romania si au vrut sa ma impiedice sa ajung la Facultate, ca se gandeau ca de acolo voi veni cu mai multe idei romanesti. Si au vrut sa ma sperie, ca sa renunt la cauza mea. Mi-au facut perchezitie si mi-au confiscat doua sabii vechi si foarte valoroase, dintre care una era estimata la 25.000 de marci germane, si o pusca din aceea cu cremene, care nu era in stare de functionare. Le aveam de la strabunii mei si le tineam de frumusete, pe un perete. Ei mi le-au luat pe acestea, dar in procesul verbal au scris ca au gasit alte arme, de foc, moderne si in stare de functionare. Mi-au mai luat din casa toate cartile in alfabet latin, ca invatam pentru facultate si aveam tot felul de tratate, dar si alte volume si albume de arta, in total vreo 30 de volume, care pentru mine erau foarte valoroase. Mi-au zis ca e literatura de propaganda romaneasca si ca se confisca in folosul statului. Nu mi-au dat nici o hartie la mana. Am stat arestat sapte zile, timp in care m-au batut si m-au tinut intr-un mediu crunt, in frig si cu apa pe jos. Pe urma m-au eliberat, mi-au facut un proces, dar am fost achitat, pentru ca nu erau dovezi ca armele sunt ale mele. Nu mi-au mai dat insa inapoi armele decorative si nici cartile.
- De unde pornirea aceasta impotriva romanilor?
- Am fost vazuti mereu ca un pericol, chiar daca statul roman i-a ajutat totdeauna pe carturarii si revolutionarii bulgari, chiar daca s-au practicat si se practica casatoriile mixte pe ambele maluri ale Dunarii, in ciuda schimburilor economice diverse si intense, intre romani si bulgari, inca din vechime. Dupa razboaiele balcanice s-a inrautatit mult situatia romanilor de aici si de atunci s-a intensificat lupta lor contra noastra. N-am mai avut voie sa vorbim romaneste in locurile publice, nu au mai fost permise slujbele in biserici in limba romana, cartile romanesti din biserici si biblioteci au fost arse, monumentele care aduceau aminte de eroismul nostru din razboiul de independenta au fost daramate si asa mai departe. In anii '30, a aparut o lege "pentru apararea tarii", de fapt una de asimilare, care prevedea ca numele fiecarui cetatean primeste sufixul "ov" sau si "ev/ eva". De exemplu, Gheorghe devenea Gheorghiev/ Gheorghieva, Ion devenea Ivanov/ Ivanova... Au mers pana acolo, incat au bulgarizat si numele unor personalitati istorice, cum sunt cele ale regilor romani din perioada Imperiului Romano-Bulgar, Asanestii: lui Ionita Caloian i se spune Ivan, lui Ioan Stracimir - Ivan Stratimir. Pe urma, in comunism a fost data o lista cu nume bulgaresti din care aveai voie sa-ti alegi nume pentru copil. Dupa 1990, am fi putut sa ne schimbam numele cu cele romanesti originale, dar la noi este credinta ca un om poarta numele de la botez pana la moarte, ca daca si-l schimba, va fi rau de el. Oricum, pentru o schimbare de nume este o birocratie care te poarta pe drumuri ani de zile. Insa, putem sa le punem copiilor nostri nume romanesti. Ai mei au nume romanesti: Filip si Ioana.
- Desi ati fost supusi unui permanent proces de asimilare, v-ati pastrat limba, traditia si cultura. Cum ati reusit?
- Pe aceste pamanturi am fost mereu in numar mare, exista si astazi sate suta la suta romanesti si chiar cand nu am avut scoli in limba romana, aici s-a vorbit romaneste. Mai sunt si alte motive. Unul este acela ca pe timpul turcilor, acestia nu au incercat sa ne deznationalizeze. In comunism, eram indoctrinati ca suntem bulgari, dar bunicii si parintii nostri ne spuneau ca suntem rumani - ca asa se pronunta la noi. Nu faceau asta toti romanii, ca unora le era frica, altora rusine - pentru ca propaganda a pus semnul egal intre vlah si tigan. Intr-un sat, l-am intrebat odata pe un copil ce este, si a raspuns ca e bulgar. Si-i zic: "Pai cum esti tu bulgar, daca parintii tai sunt romani?". "Da, ei sunt romani, dar eu sunt bulgar". Iata de ce e important sa avem invatamant in limba noastra, sa-i constientizam pe copii ca suntem romani si ca asta nu e nici o rusine.
- Dvs. cum ati invatat sa scrieti si sa cititi in limba romana?
- Cand eram copil, tata m-a invatat sa citesc de pe revista "Apicultura Romana", una dintre putinele publicatii romanesti la care ne puteam abona, pentru ca era de specialitate. Dar sa scriu si sa vorbesc cum trebuie, am invatat in Romania, la facultate.
"Credibilitatea Bisericii a fost stricata, iar credinta s-a pierdut"
- Biserica mai are un rol in pastrarea identitatii nationale?
- Categoric, nu. Cartile bisericesti in limba romana au fost distruse, credibilitatea Bisericii a fost stricata, iar credinta s-a pierdut. Au fost trei masuri care au dus la asta. Intai, a fost interzisa limba romana in biserica, si atunci, romanii, care nu mai intelegeau ce spune preotul, ca majoritatea nu stiau o boaba bulgareste, nu s-au mai dus la biserica. Au preferat sa-si faca un colt de rugaciune, cu icoane, acasa. Doi: preotii romani au fost inlocuiti cu preoti bulgari, din care cei mai multi abia stiau sa citeasca si se ocupau cu acte de banditism. Trei: in comunism, Biserica a fost prigonita mai rau aici decat in Romania, nu aveam voie sa mergem la slujbe, oamenii se botezau si se cununau pe furis, daca totusi aveau curaj, dar majoritatea renuntau la serviciile divine. Nici acum nu se tin slujbe in romaneste, decat in doua biserici din zona Vidinului: in satele din Rabova si din Florentin.
- Ce ar trebui facut ca romanii de aici sa nu fie bulgarizati fortat?
- Trebuie ca forurile internationale sa ceara Bulgariei stoparea procesului de asimilare, sa organizeze invatamant de stat in limba romana, sa ne sprijine manifestarile culturale prin care incercam sa ne pastram traditiile si obiceiurilor noastre. Ar mai fi nevoie si de o infuzie masiva de capital romanesc, care sa ridice economic zona si sa opreasca migratia.
- Situatia romanilor din Bulgaria este cunoscuta la Bucuresti si la Bruxelles?
- Da, am facut demersuri si se stie bine ce se intampla. La Bucuresti exista o preocupare pentru noi, dar inca foarte vaga. Suntem uneori ajutati cu bani pentru organizarea unor manifestari culturale. De exemplu, am fost sponsorizati de catre Institutul Cultural Roman, pentru un festival de folclor la Albotina, in a doua zi de Pasti, unde au participat 17 grupuri folclorice din Bulgaria, Serbia si Romania. De la Bruxelles, nu am primit nici un raspuns la scrisorile noastre. Este nedrept ca minoritatea bulgareasca din Romania are toate drepturile, iar noi nimic.
"Regiunile unde romanii sunt majoritari au fost lasate de izbeliste"
IVO GHEORGHIEV este un luptator. Un roman din Bulgaria, care stie ca neamul lui a fost acolo dintotdeauna. De pe timpul imparatilor Ionita si Petru Asan, ba chiar cu mult mai-nainte, urmasi directi ai dacilor si getilor sud-dunareni. Neam de neamul lor au vorbit romaneste, s-au imbracat romaneste, si-au tinut neclintita traditia romaneasca. Dar in Bulgaria "europeana" de astazi, romanii nu sunt recunoscuti nici macar ca minoritate. Lasati in cea mai crancena saracie, cu numele de familie slavizate, li se spune "vlahi", cu
inteles de "tigani". N-au scoli romanesti, n-au biserici cu slujba in limba romana, n-au nici o speranta de viitor, desi in multe zone ei reprezinta majoritatea. Comunitatea Europeana face pe surda la jalbele lor, autoritatile romanesti sunt "incremenite in proiect"... Singura bogatie a romanilor din Bulgaria este identitatea. Faptul ca sunt romani, ca vorbesc romaneste, ca trebuie sa isi apere traditiile si limba: crezul de o viata al lui Ivo Gheorghiev, luptatorul neinfricat, cu ochii albastri ca cerul si cu o inima care lumineaza ca soarele. S-a nascut la 7 martie 1968, in satul Rabova, la 30 de kilometri de Vidin. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, apoi a urmat Facultatea de medicina la Craiova. Lupta pentru cauza romanilor de la sudul Dunarii, inca de la caderea regimului comunist, si este, cum altfel?, presedintele "Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria".
Incepand cu numarul acesta, "Formula AS" va propune o incursiune in viata romanilor din Bulgaria. Scrisa cu sufletul! Fratii nostri de peste Dunare ne privesc cu aceeasi nadejde ca si fratii de peste Prut. Au nevoie de iubire si de ajutor.
"Formula AS"
"Vlahi, adica romani"
- Absolvent de studii superioare ce puteau sa va tina departe de zonele primejdioase ale vietii, ati ales viata in linia intai. Ce anume v-a determinat sa deveniti un militant pentru pastrarea si afirmarea identitatii nationale a romanilor din Bulgaria?
- Am simtit aceasta chemare inca din timpul comunismului, dar ca in orice dictatura, era aproape imposibil sa faci ceva atunci. Imediat dupa schimbarea regimului, am activat in Asociatia Vlahilor din Bulgaria, singura noastra asociatie la vremea aceea. Era o organizatie puternica, reprezentativa, la intalnirile noastre veneau sute de oameni. Dar, la un moment dat, am simtit ca trebuie sa fac ceva mai mult. A fost momentul decisiv pentru a infiinta Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria. Intr-o zi, trecand pe langa un ogor, am vazut cum un batran ara tragand la jug alaturi de un magar, in vreme ce o biata femeie tinea de coarnele plugului. M-a impresionat foarte mult cerbicia acestor oameni. Acel batran prefera sa traga la jug, dar nu se lepada de limba sa, de identitatea sa. Spun asta, pentru ca una din parghiile de asimilare a unui popor este saracia. Lasa-l flamand, si fie se va stinge de foame, fie va pleca in zone mai bogate, unde va fi minoritar si va fi inghitit de majoritate. Asa s-a intamplat si cu romanii de aici. Sunt zone exclusiv bulgaresti, care au fost ajutate de stat sa se dezvolte si sa prospere, iar regiunile unde romanii sunt majoritari au fost lasate de izbeliste. Si atunci, multi romani au plecat la o viata mai buna, dar in zone cu 100% bulgari, unde nu si-au mai vorbit limba si unde au fost asimilati usor. M-a impresionat situatia acelui batran, cu atat mai mult cu cat astazi exista aici romani care se caznesc sa convinga lumea ca vlahii si romanii sunt popoare diferite si ca in Bulgaria nu exista romani.
- De ce fac asta, sunt platiti sau chiar cred in aceasta teorie?
- Unii sunt cumparati, altii chiar cred ca vlahii sunt altceva decat romanii. Eu nu sunt de acord cu folosirea termenului de vlah, decat impreuna cu cel de roman: vlah/roman. Numele de vlahi ne-a fost dat de altii, dar noi suntem romani. Pentru ca nu putem sa scoatem din capul tuturor numele de vlah, il vom folosi in paralel cu cel de roman. Limba unui popor este definitorie pentru identitatea sa, or, nu exista limba vlaha, ci limba romana.
- Cati romani traiesc aici, in regiunea Vidinului?
- Acum zece ani am facut o estimare pe baza numarului populatiei din satele integral romanesti si, cu o marja de eroare de un procent sau doua, am ajuns la rezultatul de 148.000 de romani. Azi, insa, nu mai putem vorbi de cifrele astea, pentru ca o parte din satele noastre sunt depopulate. Oamenii au plecat la munca in strainatate. Oricum, romanii reprezinta, numai in zona Vidinului, 60% din populatie.
- Dar nu s-a facut si un recensamant oficial?
- Ba da, acum vreo 20 de ani. Insa cei care umblau prin casele oamenilor cu recensamantul aveau ordin sa-i treaca pe toti bulgari, turci si tigani. Daca s-ar fi facut un recensamant corect, s-ar fi vazut ca bulgarii sunt minoritari in propria lor tara. Pe noi, romanii, nu voiau sa ne treaca nici macar vlahi. Eu si sotia mea am cerut sa fim inscrisi ca romani, dar persoana care ne-a completat formularele nu a vrut si ne-a trecut vlahi, desi sotia mea e cetatean roman, venita aici din Maramures. Cu astfel de abuzuri, nu e de mirare ca la rezultatele recensamantului au aparut nu stiu cat la suta bulgari, restul turci si tigani, un mic procentaj fiind la capitolul "si altii", fara a preciza originea etnica. Deci, nici macar ca vlahi nu ne regasim in statisticile oficiale.
- Statul bulgar se limiteaza la a contraface statisticile sau lucreaza cu program pentru asimilarea romanilor?
- Este o presiune permanenta pentru asimilare. Nu suntem recunoscuti, nu avem invatamant de stat in limba romana, satele si orasele locuite de noi sunt premeditat subdezvoltate economic, nu primim ca asociatie etnica nici un sprijin de la stat, iar la inceputul anilor '90, metodele de intimidare erau si mai dure.
- V-ati confruntat dvs. personal cu ele?
- Mi s-a inscenat un proces pentru detinere ilegala de arme. Intr-o dimineata, prin 1996, au intrat politistii peste mine, fara mandat, fara nimic. Eram deja student in Romania si au vrut sa ma impiedice sa ajung la Facultate, ca se gandeau ca de acolo voi veni cu mai multe idei romanesti. Si au vrut sa ma sperie, ca sa renunt la cauza mea. Mi-au facut perchezitie si mi-au confiscat doua sabii vechi si foarte valoroase, dintre care una era estimata la 25.000 de marci germane, si o pusca din aceea cu cremene, care nu era in stare de functionare. Le aveam de la strabunii mei si le tineam de frumusete, pe un perete. Ei mi le-au luat pe acestea, dar in procesul verbal au scris ca au gasit alte arme, de foc, moderne si in stare de functionare. Mi-au mai luat din casa toate cartile in alfabet latin, ca invatam pentru facultate si aveam tot felul de tratate, dar si alte volume si albume de arta, in total vreo 30 de volume, care pentru mine erau foarte valoroase. Mi-au zis ca e literatura de propaganda romaneasca si ca se confisca in folosul statului. Nu mi-au dat nici o hartie la mana. Am stat arestat sapte zile, timp in care m-au batut si m-au tinut intr-un mediu crunt, in frig si cu apa pe jos. Pe urma m-au eliberat, mi-au facut un proces, dar am fost achitat, pentru ca nu erau dovezi ca armele sunt ale mele. Nu mi-au mai dat insa inapoi armele decorative si nici cartile.
- De unde pornirea aceasta impotriva romanilor?
- Am fost vazuti mereu ca un pericol, chiar daca statul roman i-a ajutat totdeauna pe carturarii si revolutionarii bulgari, chiar daca s-au practicat si se practica casatoriile mixte pe ambele maluri ale Dunarii, in ciuda schimburilor economice diverse si intense, intre romani si bulgari, inca din vechime. Dupa razboaiele balcanice s-a inrautatit mult situatia romanilor de aici si de atunci s-a intensificat lupta lor contra noastra. N-am mai avut voie sa vorbim romaneste in locurile publice, nu au mai fost permise slujbele in biserici in limba romana, cartile romanesti din biserici si biblioteci au fost arse, monumentele care aduceau aminte de eroismul nostru din razboiul de independenta au fost daramate si asa mai departe. In anii '30, a aparut o lege "pentru apararea tarii", de fapt una de asimilare, care prevedea ca numele fiecarui cetatean primeste sufixul "ov" sau si "ev/ eva". De exemplu, Gheorghe devenea Gheorghiev/ Gheorghieva, Ion devenea Ivanov/ Ivanova... Au mers pana acolo, incat au bulgarizat si numele unor personalitati istorice, cum sunt cele ale regilor romani din perioada Imperiului Romano-Bulgar, Asanestii: lui Ionita Caloian i se spune Ivan, lui Ioan Stracimir - Ivan Stratimir. Pe urma, in comunism a fost data o lista cu nume bulgaresti din care aveai voie sa-ti alegi nume pentru copil. Dupa 1990, am fi putut sa ne schimbam numele cu cele romanesti originale, dar la noi este credinta ca un om poarta numele de la botez pana la moarte, ca daca si-l schimba, va fi rau de el. Oricum, pentru o schimbare de nume este o birocratie care te poarta pe drumuri ani de zile. Insa, putem sa le punem copiilor nostri nume romanesti. Ai mei au nume romanesti: Filip si Ioana.
- Desi ati fost supusi unui permanent proces de asimilare, v-ati pastrat limba, traditia si cultura. Cum ati reusit?
- Pe aceste pamanturi am fost mereu in numar mare, exista si astazi sate suta la suta romanesti si chiar cand nu am avut scoli in limba romana, aici s-a vorbit romaneste. Mai sunt si alte motive. Unul este acela ca pe timpul turcilor, acestia nu au incercat sa ne deznationalizeze. In comunism, eram indoctrinati ca suntem bulgari, dar bunicii si parintii nostri ne spuneau ca suntem rumani - ca asa se pronunta la noi. Nu faceau asta toti romanii, ca unora le era frica, altora rusine - pentru ca propaganda a pus semnul egal intre vlah si tigan. Intr-un sat, l-am intrebat odata pe un copil ce este, si a raspuns ca e bulgar. Si-i zic: "Pai cum esti tu bulgar, daca parintii tai sunt romani?". "Da, ei sunt romani, dar eu sunt bulgar". Iata de ce e important sa avem invatamant in limba noastra, sa-i constientizam pe copii ca suntem romani si ca asta nu e nici o rusine.
- Dvs. cum ati invatat sa scrieti si sa cititi in limba romana?
- Cand eram copil, tata m-a invatat sa citesc de pe revista "Apicultura Romana", una dintre putinele publicatii romanesti la care ne puteam abona, pentru ca era de specialitate. Dar sa scriu si sa vorbesc cum trebuie, am invatat in Romania, la facultate.
"Credibilitatea Bisericii a fost stricata, iar credinta s-a pierdut"
- Biserica mai are un rol in pastrarea identitatii nationale?
- Categoric, nu. Cartile bisericesti in limba romana au fost distruse, credibilitatea Bisericii a fost stricata, iar credinta s-a pierdut. Au fost trei masuri care au dus la asta. Intai, a fost interzisa limba romana in biserica, si atunci, romanii, care nu mai intelegeau ce spune preotul, ca majoritatea nu stiau o boaba bulgareste, nu s-au mai dus la biserica. Au preferat sa-si faca un colt de rugaciune, cu icoane, acasa. Doi: preotii romani au fost inlocuiti cu preoti bulgari, din care cei mai multi abia stiau sa citeasca si se ocupau cu acte de banditism. Trei: in comunism, Biserica a fost prigonita mai rau aici decat in Romania, nu aveam voie sa mergem la slujbe, oamenii se botezau si se cununau pe furis, daca totusi aveau curaj, dar majoritatea renuntau la serviciile divine. Nici acum nu se tin slujbe in romaneste, decat in doua biserici din zona Vidinului: in satele din Rabova si din Florentin.
- Ce ar trebui facut ca romanii de aici sa nu fie bulgarizati fortat?
- Trebuie ca forurile internationale sa ceara Bulgariei stoparea procesului de asimilare, sa organizeze invatamant de stat in limba romana, sa ne sprijine manifestarile culturale prin care incercam sa ne pastram traditiile si obiceiurilor noastre. Ar mai fi nevoie si de o infuzie masiva de capital romanesc, care sa ridice economic zona si sa opreasca migratia.
- Situatia romanilor din Bulgaria este cunoscuta la Bucuresti si la Bruxelles?
- Da, am facut demersuri si se stie bine ce se intampla. La Bucuresti exista o preocupare pentru noi, dar inca foarte vaga. Suntem uneori ajutati cu bani pentru organizarea unor manifestari culturale. De exemplu, am fost sponsorizati de catre Institutul Cultural Roman, pentru un festival de folclor la Albotina, in a doua zi de Pasti, unde au participat 17 grupuri folclorice din Bulgaria, Serbia si Romania. De la Bruxelles, nu am primit nici un raspuns la scrisorile noastre. Este nedrept ca minoritatea bulgareasca din Romania are toate drepturile, iar noi nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu