Prima bibliotecă românească din Balcani

Vidin, Bulgaria/TimocPress/marţi, 23 iunie 2009/ - În predoslovia Molitvenicului, tipărit la Câmpulung în 1635, domnitorul cărturar Matei Basarab aruncă repede o privire în ograda domniei sale, unde constată că „e foamete şi sete, nu însă de pâine şi apă, ci de vădită hrană şi adăpare sufletească”, adică de carte. Şi găseşte şi pricina „împuţinării cărţilor”: „desele năvăliri şi împresurări ale diferitelor popoare”, dar şi remediul: „unei astfel de foamete prea amare, să-i potolim truda. Şi am priceput, deci, că răul a venit din pricina sărăciei cărţilor […], iar prin înmulţirea acestora va dispare acel rău”.Păstrând proporţiile, peste ani, medicul Ivo Filipov Gheorghiev, preşedintele Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria „Ave”, a sesizat şi el acelaşi rău: lipsa cărţii româneşti în zona Vidinului pentru românii de aici şi a unei biblioteci funcţionale. Între numeroasele sale iniţiative privind acordarea de minime drepturi consângenilor săi, sintetizate într-un Memorandum adresat ofocialităţilor bulgare şi româneşti (două state membre ale Comunităţii Europene, obligate, ca atare, să respecte legislaţia europeană privind drepturile minorităţilor naţionale), Ivo Filipov Gheorghiev, ajutat benefic de soţia sa, Lucica, a înscris şi crearea unei biblioteci de carte românească în Vidin. Pe tăcute, dar sârguincios, a solicitat şi obţinut donaţii de carte din România şi, astfel, s-a creat un prim embrion. O încercare de creare de fond de carte românească se datorează lui Ivan Juvetov, directorul Centrului Cultural din Vidin, dar spaţiul foarte mic nu i-a permis crearea unei biblioteci în sensul real al cuvântului. Cele circa 75 de volume existente în Centrul său le-a transferat bibliotecii recent înfiinţate.

Spre a acorda importanţa cuvenită unei asemenea iniţiative, Ivo Filipov Gheorghiev a inaugurat oficial biblioteca românească, adăpostită la sediul AVE, sâmbătă 13 iunie 2009, în preajma zilei de intrare în eternitate a „omului deplin al culturii româneşti”, adică a lui Eminescu. Au participat oficialităţi româneşti (ataşatul cultural al Ambasadei României din Sofia, Grigore Gherceanu, consulul României la Sofia, Silviu Catană, reprezentantul Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Mircea Gherboveţ), personalităţi culturale şi ştiinţifice din România (aromânul Lascu Stoica, conf. univ. dr. la Universitatea „Ovidiu” din Constanţa, meglenoromânul Virgil Coman, directorul Arhivelor Naţionale, filiala Constanţa, prof. dr. Robert Stănciugel, discipolul lui Gheorghe Zbuchea şi coorganizatorul acestei manifestaţii, prof. dr. Marian Barbu şi prof. dr. Tudor Nedelcea din Craiova, prof. univ. dr. Nicu Vintilă de la Universiatea „Spiru Haret”, dr. Dorel Bondoc, arheolog la Muzeul Olteniei, solistul de muzică populară I. Creţeanu, prof. Dan Vană din Calafat). Din partea românilor din Bulgaria au participat Ivan Juvetov, directorul Centrului Cultural din Vidin, membrii ai Uniunii „AVE”, octogenarul poet român Milan Anghelov Cosoveanu şi numeroşi studenţi ai filialei din Vidin a Universităţii „Spiru Haret” din Bucureşti. În acest mod, spiritul marelui reformator al învăţământului românesc, Spiru Haret, s-a extins şi asupra românilor din Bulgaria. Au lipsit, fără motivaţie, ceilalţi lideri ai românilor din Bulgaria şi chiar oficialităţi bulgare locale (prezente, totuşi, la alte manifestări iniţiate de etnicii români).

Inaugurarea Bibliotecii, cu numele „Albotina”(nume venerat de românii din Bulgaria), a prilejuit desfăşurarea ad-hoc a unei mese rotunde, cu laude şi critici, dar şi propuneri înţelepte. S-a propus, printre altele, ca în această bibliotecă românească să existe şi carte bulgară, cursuri universitare şi de învăţare a limbii române, să se studieze posibilitatea găsirii unui spaţiu mai mare; în Memorandumul amintit, se cerea un sediu pentru Casa Românească din Vidin ( propunere luată în obiectiv de conducerea Universităţii „Spiru Haret”). S-a propus, de asemenea, reînfiinţarea Institutului Cultural Român, din perioada interbelică, condus de Vasile Stoica, clase pilot pentru învăţarea limbii române, program de training pentru atragerea de fonduri europene şi româneşti, organizarea lunară de acţiuni ştiinţifice şi culturale propuse de studenţii români din Bulgaria, editarea unui CD cu muzica românilor din Timocul bulgăresc etc.

Criticile au fost reţinute şi mai mult sub formă de recomandări, aşa cum era şi firesc. Laudele au fost îndreptăţite, mai ales la adresa Uniunii Etnicilor Români AVE şi a lui Ivo Filipov Gheorghiev. Au fost apreciate iniţiativele Fundaţiei „Scrisul Românesc” care are un program editorial special pentru românii din jurul României, prin celebra colecţie „Români uitaţi”, dar şi prin tipărirea şi donarea altor cărţi bilingve (româno-bulgare sau româno-sârbe) pentru românii din sudul Dunării pentru ca aceştia să poată citi şi scrie în limba română (aici este un fenomen curios: românii ştiu să vorbească limba română în grai oltenesc sau bănăţean – Timocul sârbesc – dar nu cunosc încă alfabetul latin). De altfel, Fundaţia „Scrisul Românesc” a iniţiat şi organizat primele trei ediţii ale Simpozionului Internaţional „Latinitate şi Românitate în U.E.”, finalizate prin tipărirea acestor comunicări în volume, sub egida Academiei Române, creând cadrul legal de dezbatere privind identitatea naţională a românilor din Ucraina, R. Moldova, Bulgaria, Serbia, etnonimul vlah/român sau „limbă” (?!) moldovenească, vlahă sau aromână. Şi tot la iniţiativa Fundaţiei „Scrisul Românesc” s-a creat Centrul de Studii pentru Comunităţile de Români din Balcani, care reuneşte organizaţii şi asociaţii din Bulgaria şi Serbia, propunându-şi promovarea drepturilor minorităţii române din Valea Timocului în sensul respectării riguroase a dispoziţiilor juridice şi constituţionale din ţările de care aparţin şi a celor preluate din Convenţia Cadru a Uniunii Europene privind protecţia minorităţilor naţionale şi să colaboreze în domeniul cultural, publicistic şi de organizare în comun a unor manifestări dedicate istoriei, culturii şi tradiţiilor româneşti.

Inaugurarea acestei biblioteci româneşti la Vidin este, după cum au afirmat vorbitorii, un autentic act de cultură (Marian Barbu), este, de fapt, prima bibliotecă românească din Balcani creată după 1944 (Stoica Lascu). Este un pas mic pentru etnicii români din Bulgaria, dar destul de mare pentru ideea de românitate. Iar îmbogăţirea acestei biblioteci cu alte comori spirituale depinde acum numai de românii din Ţară, fie oficialităţi, ONG sau simpli donatori de carte.

Dacă pe frontispiciul bibliotecii din Teba stă scris „ Cartea – leac pentru suflet”, iar pe uşa bibliotecii domnitorului martir Constantin Brâncoveanu de la Mănăstirea Hurezu stă scris „ Bibliotecă de hrană dorită sufletească, această casă a cărţilor îmbie prea înţeleaptă îmbelşugare”, Biblioteca românească din Vidin este cel mai bun leac şi hrană deopotrivă pentru sufletul românilor din Bulgaria.

TUDOR NEDELCEA