TRADIȚII ROMÂNEȘTI RENĂSCUTE ÎN TIMOC

La câțiva kilometri de Vidin se află ruinele unei mănăstiri săpate în stâncă de pe

vremea lui Srațimir și a țarinei Ana. La poiana Albotina, aflată la poalele stâncilor, se

întâlneau românii din satele din județul Vidin în fiecare an de „ziua frâsânelului”, în a doua zi

de Paște, unii venind de la zeci de kilometri!

Mănăstirea mai era numită și “cetatea latină” de la Albotina și pe aici a trecut vestitul

Baba Novac, român timocean din zonă, devenit cunoscutul general al lui Mihai Viteazul și

tot aici a fost unul din locurile de ascunzătoare ale celebrului haiduc de la începutul

deceniul 5 al secolului al XIX – lea Stoian Stângă, pe numele lui adevărat Gheorghe

Obedean, născut în Satul Nou al Banatului la 1807, erou al unor balade cântate și astăzi,

pânã “mai ieri-alaltãieri”, în ținutul Vidinului și în zona învecinată a Crainei Negotinului (în

Serbia) și executat de turci la “Târgul de boi” din afara Vidinului în 1844.

Scria Sandu Cristea Timoc: “Am uitat să vă mai spun că încă de când eram copil, de pe

la vreo 7 ani, jandarmeria sârbească era prezentă în sat şi ne interzicea să ne adunăm la

sărbătorile noastre câmpeneşti care se ţineau după ritualuri străvechi din epoca

primitivismului nostru în onoarea unor flori cum erau bujorul, liliacul, frâsânelul, şi altele.

Am fost întorşi din drum tocmai când urcam spre platoul ce se numea Poieniţi, o palmă

de pământ ca un disc ce se ridica drept deasupra Timocului şi de unde se vedea Dunărea

şi vapoarele care alunecau pe ea. Aici veneam cu carele pline cu bunătăţi, se întindeau

2

mesele, cântau lăutarii şi se întâlneau români din trei ţări, din „Sârbie, Bugărie şi

Rumânie”. Sărbătoarea aceasta a liliacului cădea la vreo săptămână după Paşti şi platoul

era plin de omenire ca la un bâlci de odinioară. Încetul cu încetul s-a avut grijă ca să

dispară aceste sărbători şi întâlniri, cum a dispărut şi la Albotina de lângă Vidin, iar astăzi

cei care ne mai amintim de semenea vremuri avem impresia că au fost vremuri de mare

belşug şi libertate. De atunci şi până în prezent, guvernanţii de la Belgrad indiferent că au

fost monarhişti, comunişti, naţionalişti, radicali, liberali sau democraţi ca azi, le-au purtat

sâmbetele românilor din Timoc fortându-i

să-şi schimbe până şi etnogeneza, să spună

că sunt vlahi în loc de „rumâni”.”

Și totuși, tradiția nu s-a pierdut.

În Timocul bugăresc, inimosul doctor

Ivo Gheorghief din Rabova, Președintele

Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria -

”AVE”, alături de Doamna Leda Videnova, Președinta

Uniunii Românilor/Vlahilor din Bulgaria - U.R./V.B și de

Dl. Ivan Juvetov, Directorul Centrului Cultural Român

din Vidin - C. C. R., au oganizat la locul sfânt, Albotina, de

ziua frâsânelului, cea de-a II-a ediţie a Festivalului

Folcloric „Sărbătoarea Folclorului Autentic Românesc”.

Concomitent cu această reală sărbătoare a artei

folclorice autentice româneşti, va fi vernisat un reviu de

porturi, obiceiuri şi tradiţii populare sud-dunărene”.

În ziua următoare, pe malul celălalt al Timocului,

după Sfânta Liturghie oficiată de părintele Boian, va fi

ținută manifestarea culturală “Festivalul Românilor de

Paşti la Mălainiţa“ organizată de Federația Rumânilor

din Sârbie la care vor participa urmatoarele ansambluri

folclorice:

- Ansamblul din Cobişnița şi Bucopcea,

- Ansamblul din Criveli,

- Interpreți de muzică românească din Pomoravlie şi Craina.

Graiul dulce ce ne infrățeste,/ Niciodată nu va fi uitat, /Căci în el se ascunde și trăiește,/ Tot ce-i mai

frumos și mai curat. /Pe câmpie și în munți răsună, /Glasul vitejesc clocotitor, /Care toate inimile

adună, /Pentru un destin nemuritor./ El este goarna ce vă auziți /Și spune tuturor ce-i despărțiți:/ Tot

ce e românesc nu piere!/ Și nici nu va pieri!/ Oricât vom îndura/ Jurăm să fie așa /Căci tot ce-i

românesc nu piere/ Și nici nu va pieri! /Românul știe să înfrunte ceasul greu /El crede în dreptatea lui

și-n Dumnezeu....

Jean Moscopol n.1903-d.1980