SLUJBA ÎN LIMBA ROMÂNĂ ÎN BULGARIA

În urmă cu cinci luni (în aprilie 2008), am primit de la prietenul meu din Bulgaria dr. Ivo Gheorghieff, o veste care din păcate nu s-a consemnat şi în mediile din România:

Împlinirea unui an de când Domitian, Mitropolitul Vidinului, permite slujbele în limba română în bisericile din satele româneşti din această parte a Bulgariei.

Istoria bisericilor româneşti

În această zonă românească a Bulgariei, până în prima jumatate a secolului XX, slujba s-a ţinut mereu în limba enoriaşilor, limba română.
Este de menţionat că în ultima perioadă a stăpânirii turceşti, începând cu 1867, preotul unit Samuil Draxin din Petrovăsâla (Banatul, azi sârbesc), a dus o campanie de redeşteptare naţională printre românii din Paşalâcul Vidinului şi de atragere a acestora la Biserica Blajului. În patru ani a reuşit să atragă la Biserica Unită cu Roma 25 de sate româneşti din judeţele Vidin, Plevna şi Vraţa, adică jumătate din populaţia românească din acea zonă şi să ridice şase biserici în care slujeau în româneşte 6 preoţi.
Ignorarea de către România a acţiunii lui Draxin, moartea episcopului de Oradea, ce îl sprijinea în acţiunea sa, precum şi acţiunile proaspăt recunoscutei biserici bulgare, au dus la zădărnicirea stădaniei sale.
Totuşi, în bisericile din satele româneşti s-a mai slujit în limba română înca aproape 50 de ani după constituirea Bulgariei moderne.
Este perioada în care, în aproape toate satele româneşti se construiesc sau se reconstruiesc, de către enoriaşii români, biserici din piatră sau cărămidă, unele adevarate opere de artă.

Menţionez printre altele, bisericile din Gumătareţ, având hramul “Sfinţii Petru şi Pavel” construită între 1910-1916 cu sprijinul regelui Ferdinand de Saxa Coburg al Bulgariei şi unde slujea bătrânul preot Dimitrie, mort în 1920, la vârsta de 110 ani, după cum aflăm din inscripţia de pe cruce, scrisă în româneşte cu litere chirilice, fiind a doua ca mărime din satele româneşti, după cea din Căpitănuţ, construită în 1889 de familia Petrescu din Craiova şi care a avut ca model biserica din Calafat.
În biserica din Gumătareţ s-au mai păstrat câteva cărţi de cult vechi româneşti cu litere chirilice, pe care le-am văzut în anul 2000.

Înlocuirea limbii române în biserică

Dar, începând cu mijlocul deceniului 3 al secolului XX, limba română este scoasă din biserică, iar majoritatea cărţilor de cult în limba română sunt distruse sau înlocuite cu cărţi de cult bulgăreşti.Preoţii români sunt îndepărtaţi şi schimbaţi cu preoţi bulgari, refugiaţi din Macedonia ocupată de sârbi!
Însă cum lucrurile rele se învaţă cel mai uşor, luând ca model ordinul emis de episcopul sârb al Timocului, Melentie Vuic la 18 august 1899 prin care preoţii sârbi erau obligaţi să boteze copiii doar cu nume sârbeşti de pe o anumită listă afişată în toate bisericile, se dă ordin şi de către biserica bulgară, ca preoţii să boteze copiii români doar cu nume bulgăreşti, dupa o listă afişată la Biserică!
În timpul regimului comunist, politica de deznationalizre a românilor a continuat. Ne povesteşte Sandu Cristea Timoc: “Românii din satul Rabova şi altele s-au opus aderării la colhozuri şi renunţarea la proprietatea privată. Există o poezie populară pe care o cânta un bard întârziat din Călinic, Mitko Petrov de „ziua frâsânelului”, a doua zi de Paşti, pe locul sfânt Albotina, nu departe de Dii. Părintele de la biserica din Rabova, Florea lu Căţel, Ion a lu Băzor şi alţii, fiind printre ultimii fugari au fost prinşi de stahanovişti, înfăşuraţi pe o ţeapă ca un burduf şi duşi la Dii aproape 30 de kilometrii ca să fie văzuţi prin satele româneşti timocene ca duşmani al societăţii socialiste. De la această întâmplare ne-a rămas o poezie populară pe care citind-o astăzi rămâi cu impresia că este vorba de o întâmplare din epoca primitivă. După ce s-au dezmeticit, preotul şi ceilalţi s-au întors în sat şi locuitorii care fuseseră deposedaţi de proprietate, cărora li se luaseră vacile, oile, caprele, atelajele trebuiau să joace în horă plângând de bucurie că nu mai au nici o avere şi că de aici înainte proprietatea lor este a partidului comunist...”

Revenirea limbii române

Rabova este o localitate situată la 30 km. de Vidin, cu o populaţie românească, atestată documentar în 1546, în realitate fiind mult mai veche.
În 1910, istoricul aromân Leon T. Boga menţiona 2030 de locuitori români în Rabova, iar în 1940, un raport confidenţial al Ambasadei Române la Sofia, adresat Ministrului Afacerilor Străine al României Grigore Gafencu, menţiona 2454 români în localitate.
Astăzi Rabova mai are sub 600 locuitori.
Biserica veche, în care s-a slujit numai româneşte, a fost demolată după Primul Război Mondial. În 1923 a început construirea unei noi biserici care a fost sfinţită în 1925, an în care, din ordinul lui Alexandăr Tzankov (Prim ministru al Bulgariei între 9 iunie 1923 - 4 ianuarie 1926), slujba în limba română a fost interzisă, iar cărţile de cult în limba română, confiscate şi înlocuite cu cele în slavona veche.
După căderea regimului comunist, noul preot localnic din Rabova, părintele Valentin Gheorghief, a reînceput slujbele în limba română, fără a cere voie de la Mitropolitul Vidinului Domitian, care însă a "îngăduit".
Gumătareţ este o localitate românească din Bulgaria, situată la 15 km de Vidin, pe malul drept al Dunării unde Preotul paroh, părintele Emil Ţenov, localnic român, a fost al doilea preot care a început să oficieze slujba în limba română.
În 1910 Gumătarţul avea 1675 locuitori români (sursă : Leon T. Boga), iar în anul 1940 - 1976 români (raportul confidenţial al Ambasadei României la Sofia).
Astăzi, mai are sub 1200 locuitori români.
Este un sat vechi românesc, în cimitirul de lângă biserică, pe crucile vechi se mai pot descifra inscripţiile în limba română scrise cu litere chirilice
De menţionat şi faptul că ultimul Consul român la Vidin, între 1942 - 1944, Petre Ionescu, era născut la Gumătareţ.
Între 17-20 iunie 2000 a avut loc vizita oficială a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist la Biserica Ortodoxă Bulgară, ca urmare a invitaţiei Sanctității Sale Maxim, Patriarhul Bulgariei, cu prilejul resfinţirii bisericii Sf. Treime a Parohiei Ortodoxe Române din Sofia; slujba a fost ținută împreună de cei doi Patriarhi: Prea Fericitul Teoctist și Sanctitatea Sa Maksim. La Slujba de Resfințire a participat și Primarul de atunci al Sofiei Stefan Sofianski, precum și șeful Departamentului pentru Relațiile cu Românii de peste Hotare, dl. Secretar de Stat Viorel Badea. A doua zi, Prea Fericitul Teoctist a mers împreună cu Patriarhul Maksim în vizită la Vicepreședintele Bulgariei Kovalgiev, contribuind, în felul acesta, la restabilirea relațiilor dintre Patriarhia Bulgară și autoritățile laice bulgare!
Pe 16 ianuarie 2001, conducerea Asociației Vlahilor din Bulgaria prin Președintele ing. Ivan Alexandrov, în numele românilor din Bulgaria, a adresat Sanctităţii Sale Maksim Patriarhul Bulgariei, dorinţa de a se permite oficial slujba în limba româna în bisericile din satele cu populaţie românească. „Noi suntem convinşi că în acest mod cuvântul lui Dumnezeu şi adevărurile Dumnezeeşti vor veni în mod natural, mai direct până la inimile închinătorilor lui Dumnezeu”

O nouă interzicere...

Din păcate, schimbarea politicii Bucureştiului faţă de românii din Bulgaria, odată cu întronarea regimului Iliescu-Năstase la începutul Mileniului III, a avut ca rezultat interzicerea din nou a slujbei în limba română și hărțuirea părintelui Valentin.

Părintele Emil a părăsit parohia Gumătareţ şi Bulgaria iar în locul său a venit un preot bulgar.
În condiţiile în care şeful de la acea vreme al Departamentului pentru Relaţiile cu Românii de Pretutindeni Doru Vasile Ionescu, declara că este complet dezinteresat de soarta bisericii române de peste hotare, că „nu mai suntem în secolul XVIII !” Ministerul Informaţiilor Publice, condus la acea vreme de dl. Vasile Dâncu, a dezaprobat printr-un comunicat, la mijlocul lunii septembrie 2002 actul de discriminare etnică manifestat de Consiliul Eparhiei Vidin (Bulgaria), faţă de preotul român/vlah Valentin Tvetanov Gheorghiev din satul Rabova, judeţul Vidin, acuzat că a oficiat, pentru enoriaşii români/vlahi, slujbele religioase în limba română.
Dezlegare de la Mitropolitul Vidinului.

Lupta pentru recunoaşterea drepturilor românilor din Bulgaria de a avea în biserica slujba în limba română a fost preluată de inimosul doctor Ivo Gheorghief, Preşedintele nou infiinţatei Uniuni a Etnicilor Români din Bulgaria „AVE“, consătean cu părintele Valentin şi fiul fostului Primar al Rabovei, dl. Filip Gheorghief.

Astfel că din 28 martie 2007, Mitropolitul Domitian „permite” slujba în limba română in eparhia sa! O delegaţie formată din: dr.Ivo Filipov Gheorghief – preşedinte al Uniunii Etnicilor Români din Bulgaria „AVE“, preotul Valentin Gheorghief, paroh la biserica „Înălţarea Domnului“ din Rabova şi consilieri parohiali s-au prezentat în faţa Înalt Prea Sfinţitului Domitian, Mitropolit al Vidinului, unde au primit binecuvântarea arhierească de a sluji în limba română în Biserica din Rabova și în toate bisericile unde se va putea realiza acest lucru (unde există populaţie românească)

În ziua de 28 martie 2008, la Vidin, în prezenta conducerii AVE şi a unui număr de tineri români s-a aniversat UN AN de „permisiune” printr-o slujba la Vidin!

Exemplul Înalt Prea Sfinţitului Domitian al Vidinului ar trebui să fie luat şi de episcopul sârb Justin al Timocului!