Domnule Gheorghiev, care mai este situaţiaromânilor din Bulgaria în acest moment?
Situaţia este destul de dificilă în momentul de faţă, este un moment de criză. În plus avem nişteprobleme foarte grave care trebuie rezolvate. Eu vreau să mă refer la ceva concret: problema cea mai mare pe care o avem noi în Bulgaria este oprirea procesului de asimilare şi convertirea pe cât se poate a celor care deja nu mai recunosc că sunt românisă se întoarcă la ideea de românism şi să fie nişte buni români acolo în ţara noastră, în statul căruia îisuntem cetăţeni loiali. Mereu se vorbeşte că românii sunt dezbinaţi, este o mare greşeală care se reflectă asupra relaţiilor cu statul român şi asupra relaţiilor dintre noi. Eu vreau să subliniez că românii de rând nu sunt dezbinaţi ci sunt dezbinate unele asociaţii. Există două tipuri de asociaţii: unii sunt românofobi şi unii sunt românofili. Separarea este între aceştia, nu între liderii de asociaţii care simt româneşte. Cam aceasta este separarea, având în vedere că se aranjează o luptă între cele două tipuri de asociaţii, din start se vede că nu sunt binevoitori. Părerea mea este că asociaţiile românofobe nu ar trebui luate în seamă. Bineînţeles, există şi problema banilor. Vreau să spun că şi în această perioadă de criză am câştigat două proiecte la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, unul fiind pentru susţinerea claselor pilot. Probleme mai există în rândul comunităţii şi totuşi este admirabil că mai sunt unii cărora le mai pasă de români. Mai vreau să spun că românismul este mult mai mult păstrat la noi decât în unele circuite din România, nu zic în toată România. Este păcat că există asociaţii care sunt create artificial cu scopul de a distruge. Acelaşi lucru vreau să-l spun şi în legătură cu primirea studenţilor care au fost admişi anul acesta la studii în România. O mare parte din asociaţiile românofobe vin şi bagă copii de origine bulgară dându-le adeverinţe contra cost. De această problemă ne lovim de mai mulţi ani, dar metodologia de primire este una pur birocratică unde nu se ia în seamă activitatea românului de acolo. Astfel că în acest an foarte mulţi copii de origine bulgară au venit la studii cu adeverinţe din partea unor asociaţii românofobe.
Vorbeaţi de proiectul unor clase pilot cu predare în limba română. În acest moment câte astfel de clase există?
Acum avem 12 clase, numărul a mai scăzut. Am avut 17, chiar ar fi trebuit să fie 21, însă nu s-a mai putut. În prezent în Bulgaria şcolile de stat din satele româneşti sunt închise. De exemplu în zona Vidinului exista doar două şcoli în două localităţi, fără predare în limba română. Nu mai există şcoli de stat la sate şi foarte mulţi copii s-au mutat la oraşe. N-am uitat nici zona Kozlodui, zona Plevnei şi nici zona Cadrilaterului, însă acolo se lucrează mai greu.
Câţi copii studiază în aceste clase pilot?
În momentul de faţă avem în jur de 280 de copii. O cifră exactă nu se poate estima pentru că mulţi copii vin, învaţă să scrie şi să citească şi apoi nu mai vin, însă în locul lor vin alţii.
Mai există ideea că în Bulgaria nu sunt români ci vlahi?
Noi ca asociaţie recunoaştem ambele denumiri ca valabile şi corecte. Termenul de vlah este un termen istoric şi mai mult geografic, nu denumirea de neam. Termenul reprezentativ pentru noi este termenul de român. Asta se întâmplă pentru că o mare parte din populaţie, unii cu idei mai învechite – alţii cu idei mai noi, se recunosc ca vlahi, alţii se recunosc ca români. Scopul nostru este să avem cât mai mult impact asupra populaţiei la sud de Dunăre. Asta este o problemă mare şi aici intervine şi dezbinarea şi ideea panslavistă care bântuie asupra întregului spaţiu unde există populaţie românească: moldoveni-români, vlahi-români, armâni-români. Aceasta este o confuzie care se face anume şi este sugerată unor lideri prin anumite circuite, ceea ce este o idee păguboasă.