joi, 27 mai 2010

STRATEGIA EDUCATIONALĂ PENTRU ROMÂNII DIN BULGARIA PROPUSA DE “AVE” UERB CATRE DEPRTAMENTUL PENTRU RELATIILE CU ROMANII DE PRETUTINDENI

DOMNULE SECRETAR DE STAT EUGEN TOMAC,

inainte de primul război mondial, în Bulgaria au funcţionat trei şcoli româneşti – la Sofia, Giumaia şi la Turtucaia până în 1913. Şcoala din Giumaia s-a redeschis în 1920. În 1924, pe lângă şcoala primară românească din Sofia s-a deschis un gimnaziu, care în 1934 s-a transformat în Institutul Român, finanţat şi dotat de statul român. Guvernul bulgar, în 1945, şi guvernul român, în 1948, au decis desfiinţarea, respectiv, închiderea şcolilor româneşti din Bulgaria.

Deşi Constituţia statului bulgar garantează dreptul de a învăţa în limba maternă, în prezent, în Bulgaria nu există învăţământ de stat primar şi secundar în limba română.

Situaţia actuală:

Demersurile pentru redeschiderea Liceului Român de la Sofia au fost începute în 1997 - 1998 de fostul ambasador Ioan Talpeş. (A fost primul ambasador după Vasile Stoica, care s-a deplasat în satele româneşti, a vorbit cu oamenii, a intrat în casele lor, a stat cu ei la masă şi i-a ajutat în organizarea Primului Festival Internaţional de Cântece şi Dansuri Populare Vlahe Rabova - '98).

Liceul a fost redeschis la 16 septembrie 1999, prin strădania următorului ambasador, Constantin Grigorie, cu două clase, dar nu în vechea clădire, (ce a fost devastată de cei ce ocupau) ci în cadrul clădirii liceului nr. 32 de la periferia capitalei bulgare. În anul de învăţământ 2001/2002, în cadrul liceului românesc au funcţionat trei clase: a VIII a – 11 elevi – cu regim de an pregătitor pentru învăţarea limbii române; a IX a – 21 elevi; a X a – 20 de elevi. Începând cu anul şcolar 2002/2003, s-a organizat o nouă clasă a VIII a (an pregătitor).

Începând cu anul şcolar 2002/2003, sediul liceului românesc din Sofia a fost mutat la Şcoala Generală nr. 136 „Liuben Karavelov”, unde dispunea de 6 încăperi, respectiv 4 săli de clasă şi 2 camere pentru cancelarie şi birouri.

O problemă a fost reprezentată de spaţiile de cazare ale liceului, aflate la peste 1 km. de şcoală, ce erau improprii pentru locuire. Peste 2/3 din elevii liceului românesc proveneau din afara Sofiei şi în consecinţă, precaritatea spaţiilor de cazare a constituit un motiv în plus pentru părinţi de a nu opta pentru Liceul „Mihai Eminescu” din Sofia. În timp ce cazarea era gratuită, cheltuielile de masă erau suportate de elevii liceului.

Interesul etnicilor români de a-şi înscrie copiii la Liceul „Mihai Eminescu” a scăzut considerabil si in momentul de fata nu exista nici un elev de origine romana. Datorită condiţiilor de funcţionare improprii pentru procesul de învăţământ astfel, în anul şcolar 2004/2005 s-au înscris doar 7 tineri pentru a-şi începe studiile liceale la instituţia sus amintită. Comisia Mixtă MAE-MECT de preselecţie a etnicilor români care doresc să studieze în România a constatat, în anii 2004-2007, slaba pregătire a tinerilor absolvenţi ai Liceului „M. Eminescu”, o bună parte a acestora necunoscând limba română.

Din 15 septembrie 2009 Liceul românesc „Mihai Eminescu” din Sofia, (cu predarea intensivă a limbii române, la fel ca a celorlalte limbi străine) funcţionează în altă locaţie, în condiţii normale - în clădirea liceului bulgar nr. 123 „Ştefan Stambolov” din capitala bulgară. În anul de învăţământ 2009/2010 la liceul românesc învaţă 58 de elevi: 13 în clasa a VIII-a, 15 în clasa a IX-a, 15 în clasa a X-a, 9 în clasa Xl-a şi 6 în clasa a XII-a. Limba română se învaţă 18 ore în clasa a VIII-a, 7 ore în clasa a IX-a, 5 ore în clasa a X-a, 7 ore în clasa a Xl-a şi 9 ore în clasa a XII-a. Nici până în prezent nu s-a rezolvat problema cazării la cămin a elevilor care ar putea veni din provincie. Trebuie menţionat că nu se predau alte discipline în limba română, astfel încât studierea limbii romane, chiar dacă se face cu un număr mare de ore pe săptămână, se face în regim de limbă străină.

Concluzii: Liceul românesc „Mihai Eminescu” din Sofia avand in vedere faptul, ca nu este infiintat intr-o zona cu populatie romaneasca pana in momentul de fata nu serveste interesul etnicilor romani din Bulgaria, dar totul se rezuma in niste schimburi culturle intre Bulgaria si Romania.

Strategia educaţională pentru românii din Bulgaria trebuie să cuprindă două planuri:

1.) Extinderea claselor pilot şi în satele româneşti situate la est de Kozlodui precum şi

2.) Înfiinţarea unui colegiu particular la Vidin, româno-englez (clasele I-XII), pentru început cu clasele I-IX. cu internat, care să poată fi frecventat si de elevi din Timocul sârbesc.

1) Este necesara continuarea si extinderea claselor pilot care în cazul deschiderii colegiului român la Vidin, vor avea si rolul de an pregătitor.

Pentru aceasta trebuie:

a) identificate mai multor cadrele didactice care se vor implica în desfăşurarea claselor pilot,

b) asigurată pregătirea de specialitate pentru profesorii români din Bulgaria,

c) controlul calităţii actului educaţional la clasele pilot.

d) crearea unor spaţii proprii logistice.

e) Pe lângă chirie şi dotarea spaţiilor se impune şi achiziţionarea unor laboratoare virtuale de fonetică ce vor fi folosite itinerant şi care sunt necesare învăţării şi perfecţionării limbii române de către elevi şi profesori. Echipamentul necesar funcţionării laboratorului este constituit din:10 computere corespunzătoare Student Desk (aplicaţia pentru cursanţi) (Este recomandată utilizarea de NetBook-uri. Avantaje: preţ aprox. 250 Euro X 10 buc., portabil, transport si instalare rapidă), - sistem Windows XP - Home Edition, - placă de sunet integrată, - placă de reţea, computer corespunzător Teacher Studio (aplicaţia pentru profesor), - sistem Windows Server 2003 - configuraţie minimală (Recomandat utilizarea unui desktop. Preţ aproximativ: 700 euro (cu tot cu licenţa de Windows Server) X 1 buc, - placă de sunet integrată, - placă de reţea), Switch reţea, cabluri. Preţ aproximativ: 80 Euro X 1 buc., căşti antifonate: Preţ aproximativ: 8 Euro X 11 buc.

Preţul total pentru echipamentul unui laborator virtual de fonetică este de aprox. 3350 euro.

2) Datorită slabelor rezultate obţinute de Liceul român „Mihai Eminescu” de la Sofia, distanţei faţă de zonele locuite de românii din Bulgaria, lipsei unui internat necesar cazării elevilor români şi în conformitate cu solicitările adresate de românii din Bulgaria încă din anul 2000, stipulate şi în „Memorandumul privind drepturile românilor (vlahilor) din Bulgaria şi Serbia, conform Convenţiei-cadru pentru apărarea drepturilor minorităţilor, ratificată de ţările membre”, adoptat la 18 noiembrie 2008 în cadrul simpozionului „Românii din Balcani şi legislaţia europeană”, organizat de APLOMB-Calafat şi „AVE” Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria, se impune şi înfiinţarea unui colegiu particular la Vidin, (numit eventual „Vasile Stoica”), româno-englez (clasele I-XII), pentru început cu clasele I-IX, cu internat, care să poată fi frecventat si de elevi din Timocul sârbesc.

Spre deosebire de Liceul român de la Sofia, la colegiul particular româno-englez de la Vidin, toate materiile vor fi predate în limba română, acordându-se în acelaşi timp un număr suficient de ore studiului limbilor engleză, bulgară şi sârbă.

Învăţătorii şi profesorii de limba română, istorie şi geografie vor fi din Bulgaria, România si Serbia posesori ai certificatelor atestand nivelul necesar pentru stapanirea limbii romane.

Presedinte “AVE” Dr. I. F. Gheorghiev

miercuri, 26 mai 2010

Dr. Ivo Gheorghiev

Dr. Ivo Gheorghiev
Dr. Ivo Gheorghiev. Presedintele Ave, Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria. "Binele romanilor din Bulgaria a plecat odata cu turcul, la 1877".

Dupa recensamintele oficiale, in satele de la sud de Dunare (din jurul Vidinului) si pana la granita cu Serbia, in Valea Timocului, ar locui circa 150.000 de "vlahi" si "romanofoni" - asa-zise "grupuri etnice", carora prietena si partenera noastra de aderare europeana Bulgaria, nu le da nici o importanta. In realitate, din numaratoarea intreprinsa chiar de asociatiile acestor "vlahi" rezulta ca numarul lor trece de 250.000. Si intr-un caz, si in altul, adevarul este cat se poate de simplu: asa-zisii "vlahi" sau "romanofoni" (dar niciodata "romani", in limbajul oficia
l bulgaresc!) sunt o minoritate etnica romaneasca. Ei nu sunt nici aromani, nici vlahi, sunt pur si simplu romani, urmasii tracilor romanizati care au populat candva marea provincie latina Tribalia. Traiesc pe aceste meleaguri de peste 2000 de ani, dar, din nefericire, ajunsi in zilele noastre, nu le este dat sa se bucure pe deplin ca sunt cetatenii unei tari membre a Ue. Bulgaria, mult laudata de oficialii de la Bruxelles pentru "progresele" ei in materie de drepturile omului si democratie, nu recunoaste, prin Constitutie, existenta minoritatilor etnice, ci doar a "grupurilor etnice" - ceea ce contravine Conventiei Cadru privind minoritatile a Uniunii Europene. Dintre aceste "grupuri", doar turcii si tiganii au partide politice si drepturi la educatie in limba materna, la viata culturala si religioasa. Pentru autoritatile de la Sofia, cei 250.000 de romani traitori in zeci de comunitati compacte, nici nu exista. Am fost la Vidin, la Ganzova si la Smardan si am vorbit olteneste, cu "fusei" si "ma dusei", cu multi sateni la fel de vrednici si de iuti ca fratii lor de la nordul Dunarii, in schimb Sofia imi spune mie, jurnalist roman, si Europei intregi, ca nu e adevarat, ca o minoritate romaneasca nu exista la sud de Calafat! Care sa fie explicatia? Aici e tot secretul: daca ar spune ca romanii sunt "romani", adica daca i-ar recunoaste ca minoritate etnica, Sofia ar fi nevoita sa finanteze si sa deschida scoli si licee in limba romana, biserici, edituri, ziare, posturi de radio si Tv etc. Asa cum a deschis statul roman pentru micile comunitati bulgare de pe teritoriul sau! Ca sa nu intre la cheltuiala, Bulgaria prefera sa bage capul in nisip, ca strutul, si sa poarte la brau, ca jandarmii regali de acum 70 de ani, foarfecele de taiat zavelcile si camesoaiele romanilor. Acesta este ceea ce propaganda oficiala numeste "modelul etnic bulgar".
Medicul Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe), un roman curajos din satul Rabova, a pus bazele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria (Ave), uniune cu sediul central la Vidin si cu membri si filiale din Timoc pana la Kozlodui, Silistra, Plovdiv (Pestera) si Sofia. Pentru indrazneala sa de a repune pe harta Bulgariei o importanta minoritate etnica, doctorul Gheorghiev a fost arestat, in 1994, sub acuzatia ridicola de "terorism si posesie de arme fara autorizatie" - "armele" fiind o pusca cu cremene, de muzeu, si cateva tevi de cupru pentru instalatii sanitare. Acum doi ani, la presiunile unui economist de la Sanepid, care nu vedea cu ochi buni implicarea sa in organizarea comunitatilor romanesti si nu-l scotea din "vlah imputit" si "mamaligar", a fost nevoit sa-si dea demisia. Cu greu si-a gasit o alta slujba. In urma cu un an, s-a aflat foarte aproape de moarte, dupa un infarct cardiac provocat de amenintarea unor "oameni de bine", ca va fi arestat ca agent al Bucurestiului. A stat cateva saptamani cu valiza la usa, iar un prieten apropiat era gata in orice clipa sa-i duca sotia si copiii la Ambasada Romaniei din Sofia.

"Noi suntem rumani"

- Cata vreme statul bulgar nu va recunoste ca minoritate etnica, ci doar ca simplu "grup etnic", care prin definitie nu poate revendica drepturi la viata etno-comunitara, care sunt obiectivele Uniunii Ave?
- In primul rand, vrem sa salvam si sa revendicam ceea ce am pierdut de-a lungul anilor: limba si credinta. Pentru ca limba si credinta sunt intr-o corelatie foarte stransa cu traditiile, obiceiurile si neamul. Poate suna pompos, dar neamul nostru romanesc, din sudul Dunarii, este un neam vechi si foarte puternic, format odata cu maramuresenii, cu oltenii, cu moldovenii, cu ardelenii si banatenii. Bulgarii ne numesc in continuare "vlahi", sau "slavi vorbitori de limba latina", dar asta este problema lor. Noi nu vrem sa ne numim "vlahi", pentru ca bunicii nostri spuneau: "Noi suntem rumani". Asa cum isi spun si romanii din Timocul sarbesc, de la Bor sau Malainita.
Dr. Ivo Gheorghiev

La monumentul eroilor romani de la Smardan


- In Razboiul de Independenta de la 1877-1878, zeci de mii de ostasi romani s-au jertfit pentru eliberarea fratilor bulgari. Ar fi fost de asteptat o minima recunostinta din partea lor. Cand a inceput, de fapt, raul pentru romanii din sudul Dunarii?
- Noi avem un proverb: "Binele a plecat odata cu turcul". Imediat dupa jugul turcului, scolile romanesti, permise de stapanirea otomana, au fost inchise sau transformate in scoli bulgaresti, si asa au ramas pana in ziua de azi. In anii `30 ai secolului trecut, guvernul regal de la Sofia a interzis folosirea limbii romane, chiar si in biserici. Interdictie care a fost legiferata de comunisti in 1947 si care a ramas valabila pana de curand. Pentru ca, spre lauda sa, Ips Dometian, mitropolitul de Vidin, a dezlegat din nou, in aceasta primavara, slujba in limba romana, dar numai in eparhia sa. Aceasta nu este o hotarare a parlamentului sau a guvernului, ci o decizie locala a unui ierarh luminat. Practic, Legea din 1947 nu a fost inca abrogata de autoritatile statului.

"Jandarmii bulgari aveau foarfecele
in dotarea standard a uniformei"


- Intr-o istorie a romanilor timoceni, se vorbeste de un "etnocid" practicat sistematic de autoritatile bulgare, dar si de cele sarbesti, impotriva neamului nostru, incepand cu anii `30 ai secolului trecut. Cum a fost?
- Ordinul a fost de asimilare totala a neamului romanesc si s-a aplicat cu o duritate comparabila cu aceea maghiara din Transilvania. Era considerat un mare pericol apartenenta la acest neam, si autoritatile au facut tot ce era mai josnic pentru a descuraja romanismul. Primul pas a vizat eliminarea portului national care-i diferentia pe romani de ceilalti. Navaleau jandarmii calari in targ la Vidin si taiau cu foarfecele poalele camesilor barbatilor si fustele (zavelcile) femeilor. Intr-atat de inraiti au fost pe tema aceasta, incat jandarmii aveau foarfecele in dotarea standard a uniformei, alaturi de pusca, sabie si bici din vana de bou - un alt instrument de "bagat mintile in cap" bietilor romani atunci cand erau auziti vorbind romaneste. Siguranta ii supraveghea in permanenta, si nu o data, agentii navaleau in casele taranilor, stalcindu-i in batai, atunci cand ii auzeau vorbind pe limba lor. Ca sa vorbesti romaneste in casa ta, cu femeia sau copiii tai, sa canti sau sa te rogi, era musai sa ai lampa stinsa, sa se creada ca dormi, altminteri te trezeai ca oamenii in uniforma sparg usa si intra peste tine. S-a ajuns la situatii incredibile. Spre exemplu, strabunica mea, pe cand avea 20 de ani, venea cu carul cu boi la targ, sa vanda cateva banite de grau. A oprit-o jandarmul si, fara prea multa vorba, i-a taiat ia, lasand-o cu sanii goi. Biata fata, umilita si speriata, si-a ascuns goliciunea cu smocuri de iarba, ca sa se poata intoarce acasa prin sate si sa se poata infatisa lui tatane-sau. Altadata, un taran de la noi din sat s-a dus la Dunare sa-si adape boii. Jandarmul, aflat de fata, avea misiunea sa-l urmareasca, sa nu cumva sa le vorbeasca boilor romaneste. Ajunsi la apa, boii nu si-au aplecat boturile sa bea, pentru ca nu intelegeau comenzile bulgaresti ale stapanului. Iar taranul nu indraznea sa porunceasca pe romaneste: "Bea, Floricel, bea, Magurene", stiindu-se supravegheat. In cele din urma, intr-un licar de mila pentru animale, cand si-a dat seama ca boii nu inteleg decat romana, jandarmul s-a dus mai incolo, sa nu-l auda pe badea Vasile cum isi indemna plavanii sa bea in limba interzisa. Caci daca l-ar fi auzit, era obligat sa-l aresteze.
- In afara unui scurt razboi in 1913, Romania si Bulgaria nu au avut multe motive de dusmanie. In timpul regimului comunist, tarile noastre aveau relatii "fratesti". De unde atata ura impotriva romanilor?
Dr. Ivo Gheorghiev

Biserica ortodoxa din satul romanesc Ganzova, unde se slujeste exclusiv in limba bulgara


- Bulgarii, pe timpul turcilor, au fost un popor umilit, lipsit de drepturi. Sute de ani au fost obligati sa-si schimbe religia, numele si limba. Li se interzicea sa vorbeasca bulgareste, erau fortati sa-si abandoneze identitatea. Astfel, au invatat numai rele de la stapani. Ca urmare, cand s-au vazut eliberati, au aplicat asupra noastra ceea ce au invatat de la turci.

"Fostul lider comunist, Todor Jivkov,
era roman dupa mama"


- Sa revenim la actualitate. Cand ati inceput sa va organizati pentru a va cere drepturile de minoritate etnica si ce ati obtinut pana in prezent?
- In 1991, a fost infiintata "Comunitatea Romanilor din Bulgaria", al carei membru fondator sunt, iar in 1992, "Asociatia Vlahilor", considerate atunci un mare act de curaj si entuziasm romanesc. Asociatia a editat multi ani o publicatie bilingva, "Timpul", la care era abonat pe viata, insusi fostul lider comunist Todor Jivkov. In paranteza fie spus, Jivkov era roman dupa mama, la partidele de vanatoare cu Ceausescu n-avea nevoie de translator, vorbea bine romaneste. Din pacate, asta nu ne-a ajutat prea mult, liderul romano-bulgar nu a facut nimic pentru pastrarea identitatii noastre nationale. In fine, in anul 2003, am pus bazele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria, o organizatie cu impact larg in randul romanilor, a carei seriozitate a fost apreciata si de Departamentul Romanilor de Pretutindeni, de pe langa Ministerul de Externe din Bucuresti.
- Cum colaborati cu Departamentul Romanilor de Pretutindeni?
- Noi lucram foarte bine cu acest departament. Am primit ajutoare pentru dotarea cu birotica a Uniunii, pentru organizarea unor actiuni culturale romanesti, pentru crearea filialelor din toata tara, dar mai ales pentru organizarea scolilor de duminica din satele noastre. Intregul material didactic, calculatoarele (desigur inca insuficiente), manualele si tot ce mai e necesar pentru cele 17 scoli pe care le-am deschis pana acum in casele unor invatatori pensionari, care s-au oferit sa gazduiasca peste 700 de pui de romani dornici de invatatura, ne-au fost trimise de la Bucuresti. Faptul ca partea bulgara a permis, scrasnind din dinti, aceste relatii, este laudabil. E un pas important catre momentul cand speram ca va fi dreptate si pentru noi in tara asta, in care vrem sa traim, si ai carei cetateni loiali suntem. Dar pana cand Bulgaria va lua in serios Conventia Cadru a Ue si va intelege ca are obligatia sa deschida scoli de stat, sa finanteze editarea de manuale, ziare si reviste pentru minoritatea etnica romana - asa cum face Romania pentru minoritatile sale, inclusiv pentru cea bulgara - sunt bune si scolile de duminica. Aici, ca pe timpul lui Antim Ivireanu, vin pruncii satelor sa cante, sa graiasca si sa se roage in limba lui Eminescu. Ceea ce nu s-a mai intamplat de pe timpul turcului.

"Cand va lumina soarele si pentru noi?"

- Stiu ca ati trimis scrisori peste tot. Ati primit vreun raspuns?
- Am scris la Sofia, la Bucuresti si la Bruxelles, si am spus tuturor care este drama noastra. De la Sofia, am primit raspuns de la vicepresedintele Parlamentului, profesorul Ognean Ghirgikov, care a spus ca planul nostru e frumos, ca scolile in limba romana sunt interesante, dar am fost intrebati cu cinism, daca avem bani sa le sustinem. E limpede ca Sofia nu gandeste europeneste, nu si-a schimbat optica, e ceva inradacinat in mentalitatea lor cu privire la romani. De la Bucuresti, am primit si continuam sa primim ajutoarele necesare, iar de la Bruxelles, n-a sosit inca nici un semn. Se spune ca marii calugari aromani, Chiril si Metodiu, creatorii alfabetului chirilic de la sfarsitul primului mileniu crestin, s-au dus la Papa de la Roma si i-au cerut dezlegare pentru introducerea noului alfabet in bisericile din Est, intreband retoric: "Eminenta Voastra, oare soarele nu lumineaza egal pentru toata lumea? Cand va lumina si pentru noi, cei din Rasarit"? Si Papa le-a dat dezlegare sa foloseasca alfabetul slav. Noi, romanii din Bulgaria, la randul nostru, am ajuns sa ne intrebam, cu privirea indreptata spre capitala tarii noastre Sofia: "Domnilor guvernanti, oare nu lumineaza soarele si pentru noi pe pamant, ca pentru toata lumea?".


Lui Ivo Gheorghiev ii puteti scrie la e-mail: ifg@abv.bg sau ave@start.bg. Telefon : 00359.8888.31.873 sau 0767.368.190. Donatiile de carti romanesti, de manuale, Cd-uri si orice material cultural si educational sunt binevenite. Ele pot fi trimise pe adresa redactiei noastre sau direct in Bulgaria, la Uniunea Etnicilor Romani, str. Tzar Mahail Iii Tisman nr. 57, cod 3700 Vidin.
Românitatea răspândită, în dezbatere la Muzeul de Istorie
Acad. Dan Berindei: „Ar trebui să avem mai solidă conştiinţa unicităţii noastre”

Cea de-a doua sesiune anuală organizată de Asociaţia „Dobrogea- istorie şi civilizaţie” s-a încheiat sâmbătă, la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Evenimentul s-a desfăşurat în perioada 26-28 noiembrie, sub motto-ul „Cunoaştere, Cultură, Consecvenţă, Europenism, Implicare”.

Ultima zi a sesiunii a fost moderată de prof. univ. dr. Florin Anghel, din cadrul Facultăţii de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Ovidius”, iar una dintre temele abordate s-a centrat în jurul situaţiei românilor de la sud de Dunăre. În acest sens, au luat cuvântul dr. Ivo Gheorghiev, preşedintele „Ave” - Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria, care, pornind de la premisa că românii se simt la ei acasă acolo unde sunt, a vorbit despre românii din Bulgaria, care nu sunt recunoscuţi ca minoritate etnică, dar care nu primesc sprijin nici din partea statului român. De asemenea, a vorbit şi despre o lucrare de istorie a românilor de la sud de Dunăre, semnată de prof. Valentin Băluţoiu, carte căreia îi reproşează anumite erori, dar şi o traducere defectuoasă: „Binele pleacă cu turcul. Nu mă doare când dă turcul cu cizma, mă doare când dă românul cu opinca”, spune Ivo Gheorghiev. El a prezentat participanţilor dovezi ale încercărilor de a păstra identitatea românilor, oferindu-le CD-uri care conţin cântece şi balade din Timocul bulgăresc. Totodată, Ivo Gheorghiev a anunţat că la Vidin se încearcă editarea unui ziar în limba română, intitulat „Poduri peste Dunăre”.

Despre ignorarea românilor de la sud de Dunăre a vorbit şi dr. Robert Stănciugel, membru onorific al Asociaţiei „Ave”: „Avem comunităţi istorice lăsate baltă de către guvernanţii ţării. I-au lăsat datorie la nuntă, iar culpa pentru acest lucru vine de undeva din ţară”, a spus el. De asemenea, Robert Stănciugel a atras atenţia asupra istoriei ca disciplină predată în liceu, cu slabe şanse de supravieţuire: „Istoria e cea mai importantă dintre materii, pe care politicul încearcă s-o scoată din liceu. România nu vrea să intre prin cultură în UE, are alte probleme”, precizează dr. Stănciugel, foarte implicat în problemele românilor din afara ţării.

Asupra situaţiei acestora s-a pronunţat şi academicianul Dan Berindei, invitat al Asociaţiei „Dobrogea - Istorie şi civilizaţie”, care s-a declarat impresionat de „insuliţele care vor să fie mai departe ceea ce sunt”. „Problemele pe care le-au ridicat Ivo Gheorghiev şi Robert Stănciugel sunt foarte triste, dar, pe de altă parte, pe mine m-au şi bucurat dintr-un punct de vedere: acela că totuşi românitatea există şi acolo”, a declarat academicianul.

„Noi formăm un tot, unul foarte important. Ar trebui să avem mai solidă conştiinţa unicităţii noastre, cu deosebirile impuse de vitregiile vremurilor. Sunt nişte insuliţe care ne aparţin, şi trebuie să ne aparţină. Una dintre necesităţile pe care le are societatea noastră este aceea de a forma tinerele generaţii cu conştiinţa acestei românităţi răspândite. Din păcate, lucrul acesta nu prea se face”, a precizat Dan Berindei.

Sesiunea s-a încheiat cu lansarea cărţilor „Comerţul exterior al României cu ţările din sud-estul Europei (1878-1914)”, semnată de Daniela Busă, şi „În căutarea adevărului pierdut”, coordonată de Robert Stănciugel şi Emil Ţârcomnicu.

La finalul comunicărilor, drd. Magdalena Tiţă, preşedintele executiv al Asociaţiei „Dobrogea- istorie şi civilizaţie”, a anunţat că, începând cu anul viitor, va organiza o serie de conferinţe pe teme istorice care să aibă mai multă implicare civică. Vor fi invitaţi profesori, elevi, studenţi şi alte categorii de tineri care să asiste şi să participe la evenimentele viitoare. De asemenea, liderul Asociaţiei a venit în întâmpinarea reprezentanţilor românilor de la sud de Dunăre cu o propunere de colaborare, urmând a fi demarate diverse proiecte.

Românii din Bulgaria
Romanii din Bulgaria se pot imparti intr-un sector timocean, un sector dunarean (care se intinde de la raul Timoc si pana la litoralul Marii Negre) si un sector, in interiorul tarii si al Muntilor Balcani. Sub raportul numarului lor, cu toata grija bulgarilor de a-i scoate in statistici, cat mai putini, exista numeroase statistici credibile, citate mai recent, dupa care numarul romanilor din Bulgaria s-ar ridica la 250 000 iar al aromanilor la 150 000. Dupa alte statistici, numarul real al acestora ar fi cel putin dublu.

Asupra identitatii lor etnice, pentru oameni de buna credinta nu mai exista indoieli, daca tinem seama de rezultatele observatiilor mai vechi ale cunoscutului Emanoil Bucuta (1923) facute in lucrarea Videnenii, sau de cele mai recente, facute de etnologul roman Virgil Nestorescu (1993). Despre fratii nostri romani din Bulgaria, unele date le intalnim si in lucrarea Romanii din Bulgaria, de Vlad Bejan si Ion Capreanu (1998) si in Note de calatorie si insemnari, de dr. Anatolie Macris (2001). Merita sa mentionam ca despre identitatea de neam si de limba a fratilor nostri din zona Vidinului vorbesc si sociologii si lingvistii bulgari, ca sa nu mai amintim pe cunoscutul lingvist german Gustav Weigand (1892) care, la inceputul secolului trcut, a fost impresionat de calitatile acestei comunitati romanesti.

Incercan sa beneficieze de prevederile Tratatului de la Neuilly semnat de bulgari, s-au izbit de suspiciunile autoritatilor care i-au acuzat pe romani ca actioneaza «in directia instaurarii dominatiei romane pe malul drept al Dunarii» si mai mult, a intregului curs al Dunarii. Atmosfera creata minoritatii romane pe baza unor asemenea aberatii aparute in presa a dus la o serie de «drastice masuri punitive» indreptate impotriva romanilor, in special in comunele din zona Vidinului.

Incercarile facute in perioada interbelica, prin canale diplomatice, chiar la niveluri mai inalte, nici atunci cand au pornit de la principiul de reciprocitate, n-au avut calitatea de a ameliora prea mult situatia nici in zona Vidinului si nici a minoritatii romane din alte regiuni ale Bulgariei.
Cei mai multi romani sunt in zona Vidinului unde intalnim 50 de comune din care 30 sunt curat romanesti. Alti multi romani traiesc pe malul drept al bazinului dunarean, pana la Ruse si apoi in sate din sudul Dobrogei, care au ajuns sub stapanirea bulgarilor, dupa Tratatul de la Craiova, incheiat in 1940.

Cu toate acestea numarul vorbitoarilor de limba romana din tara vecina este astazi dupa datele oficiale, foarte mic, scazand de la 96 000 inregistrat la inceputul secolului, la 16 000 in 1934 si la 2 700, dintr-o statistica mai recenta. Explicatiile acestui mod, cel putin « misterios », de scadere a numarului romanilor din Bulgaria ni-l da un reprezentant al «Asociatiei Vlahilor» din Vidin care, printre altele, semnaleaza faptul ca in multe zone s-au inregistrat cazuri de presiuni din partea autoritatilor bulgare, care-i obliga pe vlahi sa-si ascunda adevarata identitate.
Atitudinea ostila a bulgarilor fata de fratii nostri valahi ne surprinde, cu atat mai mult cu cat, noi, romanii, le-am fost intotdeauna apropiati si am acordat sprijin si ospitalitate revolutionarilor lor, in secolul trecut. De asemenea, din istoria propriei lor tari, ar trebui sa retina ca valahii i-au dat pe cei doi frati, Petru si Asan (1185) si, mai ales, pe regele Ionita, sub domnia (1197 - 1207) caruia Imperiul valaho-bulgar a inregistrat o frumoasa perioada de inflorire.

Romanii din tara, in general, preocupati de soarta fratilor lor de peste Dunare, obtinusera de la otomani dreptul de a intretine pentru acestia biserici si scoli romanesti. Asa se face ca in Bulgaria, la Sofia, a fost infiintat un liceu romanesc, in care, in perioada interbelica sia-u facut studiile secundare un mare numar de romani din Timocul bulgaresc sau din alte zone ale tarii vecine. Acest liceu, dupa 1944, ca si alte scoli cu limba de predare romana, au fost desfiintate. (n.n. la Sofia si-au reluat dupa 1990, cu pretentia ca li se acorda romanilor dreptul la educatie in limba materna, asa zisele cursuri de limba romana care se predau insa ca si limba straina, o data sau de doua ori pe saptamana !) Cu toate acestea romanii si-au pastrat constiinta identitatii de neam. (n.n. asa cum o releva si studiile etnografice intreprinse de Academia Romana in colaborare cu Academia Bulgara, vezi dr. Monica Budis, Romanii de pe Valea Timocului Bulgaresc, Ed. Militara, 2001, aparut sub egida Fundatie Nationale pentru Romanii de Pretutindeni).

Acest lucru este cu atat mai important cu cat, dupa cele mai multe statistici, in Bulgaria «traiesc astazi intre 1 million si 2 milioane de romani, reprezentand ca importanta a doua minoritate, dupa cea turca ».
Din pacate Constitutia bulgarilor nu recunoaste nici o minoritate, ceea ce si explica tendinta autoritatilor de a le ignora pe cele existente si de a le nesocoti interesele.

Or, acum, cand nici unii nici altii nu mai suntem vasali unor regimuri totalitariste, putem considera ca a sosit timpul ca problema minoritatilor sa capete o rezolvare asa cum se impune. Romania trebuie sa o ceara si s-o impuna.

( "Romanii din jurul Romaniei" redactor coordonator prof. Dr. Doc. Ion Gherman, Ed. Vremea, Bucuresti 2003, p.473-475)


Fotografia mea
CLAUDIU TÂRZIU
Jurnalist din 1992, am absolvit Facultatea de Drept (Iasi) si Facultatea de Comunicare si Relatii Publice (Bucuresti). Am fost redactor-sef al citorva publicatii din Bacau si am lucrat multi ani pentru Radio Europa Libera, "Ziua", "Evenimentul zilei", "Cotidianul", "Jurnalul National", "Gardianul". Astazi sint director al revistei "ROST", pe care am fondat-o in anul 2002, si redactor al saptaminalului "Formula AS".


O nouă campanie "Formula As": Urme româneşti în Bulgaria

Ivo Gheorghiev, liderul etnicilor români din Bulgaria: "Regiunile unde românii sunt majoritari au fost lăsate de izbelişte"

Ivo Gheorghiev este un luptator. Un roman din Bulgaria, care stie ca neamul lui a fost acolo dintotdeauna. De pe timpul imparatilor Ionita si Petru Asan, ba chiar cu mult mai-nainte, urmasi directi ai dacilor si getilor sud-dunareni. Neam de neamul lor au vorbit romaneste, s-au imbracat romaneste, si-au tinut neclintita traditia romaneasca. Dar in Bulgaria "europeana" de astazi, romanii nu sunt recunoscuti nici macar ca minoritate. Lasati in cea mai crancena saracie, cu numele de familie slavizate, li se spune "vlahi", cu inteles de "tigani". N-au scoli romanesti, n-au biserici cu slujba in limba romana, n-au nici o speranta de viitor, desi in multe zone ei reprezinta majoritatea. Comunitatea Europeana face pe surda la jalbele lor, autoritatile romanesti sunt "incremenite in proiect"... Singura bogatie a romanilor din Bulgaria este identitatea. Faptul ca sunt romani, ca vorbesc romaneste, ca trebuie sa isi apere traditiile si limba: crezul de o viata al lui Ivo Gheorghiev, luptatorul neinfricat, cu ochii albastri ca cerul si cu o inima care lumineaza ca soarele. S-a nascut la 7 martie 1968, in satul Rabova, la 30 de kilometri de Vidin. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, apoi a urmat Facultatea de medicina la Craiova. Lupta pentru cauza romanilor de la sudul Dunarii, inca de la caderea regimului comunist, si este, cum altfel?, presedintele "Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria".
Incepand cu numarul acesta, "Formula AS" va propune o incursiune in viata romanilor din Bulgaria. Scrisa cu sufletul! Fratii nostri de peste Dunare ne privesc cu aceeasi nadejde ca si fratii de peste Prut. Au nevoie de iubire si de ajutor.

"Formula AS"

Din aceeaşi campanie: Şcoala din curtea casei, de Cătălin Manole, România e înconjurată de români, de Ion Longin Popescu. Mai urmează.


Dr. Ivo Gheorghiev. Presedintele „AVE”, Uniunea Etnicilor Romani din Bulgaria


Dr. Ivo Gheorghiev, Președintele „AVE”, Uniunea Etnicilor Români din Bulgaria

Medicul Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe)

Dupa recensamintele oficiale, in satele de la sud de Dunare (din jurul Vidinului) si pana la granita cu Serbia, in Valea Timocului, ar locui circa 150.000 de “vlahi” si “romanofoni” – asa-zise “grupuri etnice”, carora prietena si partenera noastra de aderare europeana Bulgaria, nu le da nici o importanta. In realitate, din numaratoarea intreprinsa chiar de asociatiile acestor “vlahi” rezulta ca numarul lor trece de 250.000. Si intr-un caz, si in altul, adevarul este cat se poate de simplu: asa-zisii “vlahi” sau “romanofoni” (dar niciodata “romani”, in limbajul oficial bulgaresc!) sunt o minoritate etnica romaneasca. Ei nu sunt nici aromani, nici vlahi, sunt pur si simplu romani, urmasii tracilor romanizati care au populat candva marea provincie latina Tribalia. Traiesc pe aceste meleaguri de peste 2000 de ani, dar, din nefericire, ajunsi in zilele noastre, nu le este dat sa se bucure pe deplin ca sunt cetatenii unei tari membre a Ue. Bulgaria, mult laudata de oficialii de la Bruxelles pentru “progresele” ei in materie de drepturile omului si democratie, nu recunoaste, prin Constitutie, existenta minoritatilor etnice, ci doar a “grupurilor etnice” – ceea ce contravine Conventiei Cadru privind minoritatile a Uniunii Europene. Dintre aceste “grupuri”, doar turcii si tiganii au partide politice si drepturi la educatie in limba materna, la viata culturala si religioasa. Pentru autoritatile de la Sofia, cei 250.000 de romani traitori in zeci de comunitati compacte, nici nu exista. Am fost la Vidin, la Ganzova si la Smardan si am vorbit olteneste, cu “fusei” si “ma dusei”, cu multi sateni la fel de vrednici si de iuti ca fratii lor de la nordul Dunarii, in schimb Sofia imi spune mie, jurnalist roman, si Europei intregi, ca nu e adevarat, ca o minoritate romaneasca nu exista la sud de Calafat! Care sa fie explicatia? Aici e tot secretul: daca ar spune ca romanii sunt “romani”, adica daca i-ar recunoaste ca minoritate etnica, Sofia ar fi nevoita sa finanteze si sa deschida scoli si licee in limba romana, biserici, edituri, ziare, posturi de radio si Tv etc. Asa cum a deschis statul roman pentru micile comunitati bulgare de pe teritoriul sau! Ca sa nu intre la cheltuiala, Bulgaria prefera sa bage capul in nisip, ca strutul, si sa poarte la brau, ca jandarmii regali de acum 70 de ani, foarfecele de taiat zavelcile si camesoaiele romanilor. Acesta este ceea ce propaganda oficiala numeste “modelul etnic bulgar”.

Medicul Ivo Gheorghiev (Ion Gheorghe), un roman curajos din satul Rabova, a pus bazele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria (Ave), uniune cu sediul central la Vidin si cu membri si filiale din Timoc pana la Kozlodui, Silistra, Plovdiv (Pestera) si Sofia. Pentru indrazneala sa de a repune pe harta Bulgariei o importanta minoritate etnica, doctorul Gheorghiev a fost arestat, in 1994, sub acuzatia ridicola de “terorism si posesie de arme fara autorizatie” – “armele” fiind o pusca cu cremene, de muzeu, si cateva tevi de cupru pentru instalatii sanitare. Acum doi ani, la presiunile unui economist de la Sanepid, care nu vedea cu ochi buni implicarea sa in organizarea comunitatilor romanesti si nu-l scotea din “vlah imputit” si “mamaligar”, a fost nevoit sa-si dea demisia. Cu greu si-a gasit o alta slujba. In urma cu un an, s-a aflat foarte aproape de moarte, dupa un infarct cardiac provocat de amenintarea unor “oameni de bine”, ca va fi arestat ca agent al Bucurestiului. A stat cateva saptamani cu valiza la usa, iar un prieten apropiat era gata in orice clipa sa-i duca sotia si copiii la Ambasada Romaniei din Sofia.

“Noi suntem rumani”

- Cata vreme statul bulgar nu va recunoste ca minoritate etnica, ci doar ca simplu “grup etnic”, care prin definitie nu poate revendica drepturi la viata etno-comunitara, care sunt obiectivele Uniunii Ave?

- In primul rand, vrem sa salvam si sa revendicam ceea ce am pierdut de-a lungul anilor: limba si credinta. Pentru ca limba si credinta sunt intr-o corelatie foarte stransa cu traditiile, obiceiurile si neamul. Poate suna pompos, dar neamul nostru romanesc, din sudul Dunarii, este un neam vechi si foarte puternic, format odata cu maramuresenii, cu oltenii, cu moldovenii, cu ardelenii si banatenii. Bulgarii ne numesc in continuare “vlahi”, sau “slavi vorbitori de limba latina”, dar asta este problema lor. Noi nu vrem sa ne numim “vlahi”, pentru ca bunicii nostri spuneau: “Noi suntem rumani”. Asa cum isi spun si romanii din Timocul sarbesc, de la Bor sau Malainita.

- In Razboiul de Independenta de la 1877-1878, zeci de mii de ostasi romani s-au jertfit pentru eliberarea fratilor bulgari. Ar fi fost de asteptat o minima recunostinta din partea lor. Cand a inceput, de fapt, raul pentru romanii din sudul Dunarii?

- Noi avem un proverb: “Binele a plecat odata cu turcul”. Imediat dupa jugul turcului, scolile romanesti, permise de stapanirea otomana, au fost inchise sau transformate in scoli bulgaresti, si asa au ramas pana in ziua de azi. In anii `30 ai secolului trecut, guvernul regal de la Sofia a interzis folosirea limbii romane, chiar si in biserici. Interdictie care a fost legiferata de comunisti in 1947 si care a ramas valabila pana de curand. Pentru ca, spre lauda sa, Ips Dometian, mitropolitul de Vidin, a dezlegat din nou, in aceasta primavara, slujba in limba romana, dar numai in eparhia sa. Aceasta nu este o hotarare a parlamentului sau a guvernului, ci o decizie locala a unui ierarh luminat. Practic, Legea din 1947 nu a fost inca abrogata de autoritatile statului.

“Jandarmii bulgari aveau foarfecele in dotarea standard a uniformei”

- Intr-o istorie a romanilor timoceni, se vorbeste de un “etnocid” practicat sistematic de autoritatile bulgare, dar si de cele sarbesti, impotriva neamului nostru, incepand cu anii `30 ai secolului trecut. Cum a fost?

- Ordinul a fost de asimilare totala a neamului romanesc si s-a aplicat cu o duritate comparabila cu aceea maghiara din Transilvania. Era considerat un mare pericol apartenenta la acest neam, si autoritatile au facut tot ce era mai josnic pentru a descuraja romanismul. Primul pas a vizat eliminarea portului national care-i diferentia pe romani de ceilalti. Navaleau jandarmii calari in targ la Vidin si taiau cu foarfecele poalele camesilor barbatilor si fustele (zavelcile) femeilor. Intr-atat de inraiti au fost pe tema aceasta, incat jandarmii aveau foarfecele in dotarea standard a uniformei, alaturi de pusca, sabie si bici din vana de bou – un alt instrument de “bagat mintile in cap” bietilor romani atunci cand erau auziti vorbind romaneste. Siguranta ii supraveghea in permanenta, si nu o data, agentii navaleau in casele taranilor, stalcindu-i in batai, atunci cand ii auzeau vorbind pe limba lor. Ca sa vorbesti romaneste in casa ta, cu femeia sau copiii tai, sa canti sau sa te rogi, era musai sa ai lampa stinsa, sa se creada ca dormi, altminteri te trezeai ca oamenii in uniforma sparg usa si intra peste tine. S-a ajuns la situatii incredibile. Spre exemplu, strabunica mea, pe cand avea 20 de ani, venea cu carul cu boi la targ, sa vanda cateva banite de grau. A oprit-o jandarmul si, fara prea multa vorba, i-a taiat ia, lasand-o cu sanii goi. Biata fata, umilita si speriata, si-a ascuns goliciunea cu smocuri de iarba, ca sa se poata intoarce acasa prin sate si sa se poata infatisa lui tatane-sau. Altadata, un taran de la noi din sat s-a dus la Dunare sa-si adape boii. Jandarmul, aflat de fata, avea misiunea sa-l urmareasca, sa nu cumva sa le vorbeasca boilor romaneste. Ajunsi la apa, boii nu si-au aplecat boturile sa bea, pentru ca nu intelegeau comenzile bulgaresti ale stapanului. Iar taranul nu indraznea sa porunceasca pe romaneste: “Bea, Floricel, bea, Magurene”, stiindu-se supravegheat. In cele din urma, intr-un licar de mila pentru animale, cand si-a dat seama ca boii nu inteleg decat romana, jandarmul s-a dus mai incolo, sa nu-l auda pe badea Vasile cum isi indemna plavanii sa bea in limba interzisa. Caci daca l-ar fi auzit, era obligat sa-l aresteze.

- In afara unui scurt razboi in 1913, Romania si Bulgaria nu au avut multe motive de dusmanie. In timpul regimului comunist, tarile noastre aveau relatii “fratesti”. De unde atata ura impotriva romanilor?

- Bulgarii, pe timpul turcilor, au fost un popor umilit, lipsit de drepturi. Sute de ani au fost obligati sa-si schimbe religia, numele si limba. Li se interzicea sa vorbeasca bulgareste, erau fortati sa-si abandoneze identitatea. Astfel, au invatat numai rele de la stapani. Ca urmare, cand s-au vazut eliberati, au aplicat asupra noastra ceea ce au invatat de la turci.

“Fostul lider comunist, Todor Jivkov, era roman dupa mama”

- Sa revenim la actualitate. Cand ati inceput sa va organizati pentru a va cere drepturile de minoritate etnica si ce ati obtinut pana in prezent?

- In 1991, a fost infiintata “Comunitatea Romanilor din Bulgaria”, al carei membru fondator sunt, iar in 1992, “Asociatia Vlahilor”, considerate atunci un mare act de curaj si entuziasm romanesc. Asociatia a editat multi ani o publicatie bilingva, “Timpul”, la care era abonat pe viata, insusi fostul lider comunist Todor Jivkov. In paranteza fie spus, Jivkov era roman dupa mama, la partidele de vanatoare cu Ceausescu n-avea nevoie de translator, vorbea bine romaneste. Din pacate, asta nu ne-a ajutat prea mult, liderul romano-bulgar nu a facut nimic pentru pastrarea identitatii noastre nationale. In fine, in anul 2003, am pus bazele Uniunii Etnicilor Romani din Bulgaria, o organizatie cu impact larg in randul romanilor, a carei seriozitate a fost apreciata si de Departamentul Romanilor de Pretutindeni, de pe langa Ministerul de Externe din Bucuresti.

- Cum colaborati cu Departamentul Romanilor de Pretutindeni?

- Noi lucram foarte bine cu acest departament. Am primit ajutoare pentru dotarea cu birotica a Uniunii, pentru organizarea unor actiuni culturale romanesti, pentru crearea filialelor din toata tara, dar mai ales pentru organizarea scolilor de duminica din satele noastre. Intregul material didactic, calculatoarele (desigur inca insuficiente), manualele si tot ce mai e necesar pentru cele 17 scoli pe care le-am deschis pana acum in casele unor invatatori pensionari, care s-au oferit sa gazduiasca peste 700 de pui de romani dornici de invatatura, ne-au fost trimise de la Bucuresti. Faptul ca partea bulgara a permis, scrasnind din dinti, aceste relatii, este laudabil. E un pas important catre momentul cand speram ca va fi dreptate si pentru noi in tara asta, in care vrem sa traim, si ai carei cetateni loiali suntem. Dar pana cand Bulgaria va lua in serios Conventia Cadru a Ue si va intelege ca are obligatia sa deschida scoli de stat, sa finanteze editarea de manuale, ziare si reviste pentru minoritatea etnica romana – asa cum face Romania pentru minoritatile sale, inclusiv pentru cea bulgara – sunt bune si scolile de duminica. Aici, ca pe timpul lui Antim Ivireanu, vin pruncii satelor sa cante, sa graiasca si sa se roage in limba lui Eminescu. Ceea ce nu s-a mai intamplat de pe timpul turcului.

“Cand va lumina soarele si pentru noi?”

- Stiu ca ati trimis scrisori peste tot. Ati primit vreun raspuns?

- Am scris la Sofia, la Bucuresti si la Bruxelles, si am spus tuturor care este drama noastra. De la Sofia, am primit raspuns de la vicepresedintele Parlamentului, profesorul Ognean Ghirgikov, care a spus ca planul nostru e frumos, ca scolile in limba romana sunt interesante, dar am fost intrebati cu cinism, daca avem bani sa le sustinem. E limpede ca Sofia nu gandeste europeneste, nu si-a schimbat optica, e ceva inradacinat in mentalitatea lor cu privire la romani. De la Bucuresti, am primit si continuam sa primim ajutoarele necesare, iar de la Bruxelles, n-a sosit inca nici un semn. Se spune ca marii calugari aromani, Chiril si Metodiu, creatorii alfabetului chirilic de la sfarsitul primului mileniu crestin, s-au dus la Papa de la Roma si i-au cerut dezlegare pentru introducerea noului alfabet in bisericile din Est, intreband retoric: “Eminenta Voastra, oare soarele nu lumineaza egal pentru toata lumea? Cand va lumina si pentru noi, cei din Rasarit”? Si Papa le-a dat dezlegare sa foloseasca alfabetul slav. Noi, romanii din Bulgaria, la randul nostru, am ajuns sa ne intrebam, cu privirea indreptata spre capitala tarii noastre Sofia: “Domnilor guvernanti, oare nu lumineaza soarele si pentru noi pe pamant, ca pentru toata lumea?”.

Lui Ivo Gheorghiev îi puteti scrie la e-mail: ifg@abv.bg Telefon : BG:00359.8888.31.873 sau Ro:0767.368.190. Donatiile de carti romanesti, de manuale, Cd-uri si orice material cultural si educational sunt binevenite. Ele pot fi trimise pe adresa redactiei noastre sau direct in Bulgaria, la Uniunea Etnicilor Romani, str. Tzar Mahail III Sisman nr. 57, cod 3700 Vidin.

Romania e inconjurata de romani

Romania e inconjurata de romani

Fata in costum popular

Teoria lui Nicolae Iorga e confirmata:

Recent, la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti a fost vernisata o expozitie de fotografii din Timocul bulgaresc, realizate de cercetatorii spatiului balcanic Dorin Lozovanu, lector universitar din Chisinau, si Emil Tircomnicu, lector universitar din Bucuresti. Cei doi etnologi au batut satele romanesti din Bulgaria, Serbia si din alte tari ale Peninsulei Balcanice, in cautarea romanitatii pierdute sau inca active, dar opresate de politica intoleranta a tarilor in care traiesc. Fotografiile, de o expresivitate demna de istoria bimilenara a latinilor din Balcani, au fost de fapt pretextul imagistic pentru dezbaterea aprinsa care a avut loc cu
aceasta ocazie. Domnii Lozovanu si Tircomnicu ne-au acordat in final urmatoarele interviuri.

Dr. DORIN LOZOVANU
Geograf, etnolog, cercetator stiintific superior la Muzeul de Etnografie si Istorie Naturala din Chisinau
"Romanii sunt populatia bastinasa in tot spatiul din sudul Dunarii"

- Cum se face ca un basarabean este atat de preocupat de romanitatea sud-dunareana, mai mult chiar decat multi romani din Romania?

- Cred ca ne uneste soarta in multe privinte, avem o simtire comuna. Foarte multe situatii sunt identice, si pentru noi, basarabenii, sunt mai usor de inteles. Ma gandesc atat la divizarea asta intre "moldoveni", "vlahi" si "romani"/"rumani", care se perpetueaza pana azi, cat mai ales la influenta slavismului, fie in nord, fie in sud.
Romania e inconjurata de romani

Romani timoceni la Muzeul Satului

Chiar imprumuturile lingvistice slave sunt identice. Noi intelegem mai usor graiul romanilor din Bulgaria decat cineva de la Bucuresti, sa zicem. In plus, pe mine personal m-a incitat cercetarea romanitatii din jurul Romaniei, am dorit sa confirm in mod experimental ca teoria lui Iorga, cum ca Romania este o tara inconjurata de romani, este adevarata.

- Ca doctor in romanitatea sud-dunareana, care este concluzia dumneavoastra cu privire la aceasta tema? Disparut-au rumanii/vlahii/aromanii din Grecia, Serbia, Macedonia, Croatia si Albania?

- Chiar daca in multe cercuri stiintifice se vorbeste despre o catastrofa etnica, eu vin cu destule elemente optimiste, chiar si de la aromanii/meglenoromanii din Albania si Grecia, sau de la vlahii/rumanii din cele doua Timocuri, sau de la istro-romanii din Croatia. Faptul ca, pretutindeni in imensa Peninsula Balcanica, am putut sa comunic in limba romana fara nici o problema, faptul ca traditiile si obiceiurile, muzica, folclorul, etnografia sunt romanesti si bine conservate, deseori mai bine ca limba, mi-a indus o raza de optimism. Acesti oameni, ciobeni si targoveti, au un sentiment identitar romanesc nativ, nu unul oficializat. Romanitatea nativa este prezenta acolo. Ea vine din constiinta ca romanii, oricum ar fi numiti de unii si de altii, sunt populatia bastinasa in tot acest spatiu din sudul Dunarii, pana in Pind. Desigur, oficialitatile respective incearca pe toate caile sa diminueze, sa asimileze elementul latin; chiar daca reusesc pe moment, un roman nativ, chiar si slavizat, va tresari imediat ce aude o melodie, o balada, o doina romaneasca, deindata ce vede un costum national sau o hora in poienita.

"Intelectualii sunt primii care isi abandoneaza limba si obiceiurile"

- Exista o explicatie stiintifica pentru asta?

- Exista. Faptul ca romanitatea sud-dunareana este mai veche cu cel putin doua secole si jumatate decat cea de la nordul Dunarii. Nu putem uita ca intreaga Peninsula a fost cucerita de romani, cu aproape 150 de ani inainte de Hristos. Cand Dacia a cazut sub sabia lui Traian, in anul 106 d.Chr., intreg Sudul Dunarii era exclusiv latin. Si latin a ramas pana in secolul al VII-lea, cand au navalit slavii. Din pacate, slavizarea a avut succes, latinii ramanand izolati in niste insule unde vietuiesc si astazi sau unde li se vad urmele (Muntenegru si Bosnia). Slavizarea s-a facut si pe fondul unei anumite lipse de demnitate a romanilor, pe care o cunosc de la moldovenii mei, din stanga Prutului. "Flexibilitatea" tipic romaneasca in privinta adaptarii la alte culturi si la alte limbi ne joaca uneori feste, deoarece ajungem sa ne pierdem identitatea cu multa usurinta. Nu avem incapatanarea ungureasca sau albaneza. Vin bulgarii? Hai sa vorbim bulgara! Vin rusii? Hai sa... gavarim ca dansii! In ciuda acestei slabiciuni, a persecutiilor, a interzicerii folosirii limbii romane, romanitatea nativa se pastreaza. Mai ales in randul oamenilor simpli, al taranimii, al pastorilor, al orasenilor simpli, cu patru clase. Nu si in randul intelectualilor. Acestia sunt primii care isi abandoneaza limba si obiceiurile, pentru a se integra in societatile respective.

"Bulgaria europeana isi permite sa continue politica Bulgariei comuniste, de a-si asimila minoritatile nationale"

- Va rog sa faceti un scurt comentariu despre situatia din Timocul bulgaresc.
Romania e inconjurata de romani

Ansamblul de copii din Ginzova


- Prima concluzie este simpla: chiar daca Bulgaria este membra a UE, chiar daca frontiera bulgara este mult mai accesibila decat frontiera cu Serbia, constat ca miscarile de renastere nationala sunt mai mari. In plus, in mod paradoxal, legislatia bulgara este mai putin permisiva decat legislatia sarba, cu toate ca si in Serbia mai sunt multe de facut. Practic, Bulgaria europeana isi permite sa continue politica Bulgariei comuniste, de a-si asimila minoritatile nationale. Pe deasupra, cu parere de rau constatam ca, dintre toate minoritatile din Bulgaria, romanii sunt cei mai asimilati, e drept, si din cauza flexibilitatii lor specifice. In acest context, nefiind vorba de revendicari teritoriale, Romania are obligatia sa ridice glasul si sa ceara partenerilor bulgari mai mult respect pentru romanii de pe teritoriul lor, modelul tratamentului aplicat bulgarilor din nordul Dunarii fiind cel ce trebuie urmat prin reciprocitate.

Dr. EMIL TIRCOMNICU
Etnolog, cercetator principal la Institutul de Etnografie si Folclor "C. Brailoiu", Bucuresti
"Istoric, poporul roman s-a format si la nord si la sud de Dunare, nu trebuie sa mai aducem noi argumente"

- Care sunt argumentele continuitatii romanilor din sudul Dunarii si cum combatem teoria "imigrarii" lor tarzii din nord?

- Istoric, poporul roman s-a format si la nord si la sud de Dunare, nu trebuie sa mai aducem noi argumente.
Romania e inconjurata de romani

Emil Tircomnicu si Dorin Lozovanu

Daca vorbim de descoperirea romanitatii sud-dunarene, trebuie sa spunem ca a fost realizata de cercetatorii si calatorii straini din secolele trecute, inaintea celor romani. Romanii s-au aplecat tarziu asupra cercetarii situatiei sociale, culturale, lingvistice, etnografice a romanitatii sud-dunarene. Totusi, in viziunea elitei, Romania nu poate sa aiba "probleme" cu toti vecinii, aceasta ar fi logica politica, de aceea n-ar trebui, chipurile, sa cerem drepturi elementare pentru romanii din cadrul comunitatilor istorice. Este o logica care se dovedeste falsa, si repercusiunile vor aparea. In lipsa scolilor, a bisericilor, in care sa se predea sau sa se slujeasca in limba materna, populatia romaneasca isi va pierde constiinta etnica, va fi asimilata cultural. Satul romanesc din afara teritoriului national nu-si mai poate face misiunea ca acum 100 de ani, de a salva romanitatea.

- A fost Dunarea mereu o frontiera intre romani? Ce importanta a avut acest fluviu pentru istoria romaneasca?

- Dunarea nu a fost o frontiera etnica niciodata. Fluviul nu desparte etnic pe nemti, pe austrieci, pe maghiari, pe sarbi sau pe bulgari. Cu atat mai mult, populatia autohtona romaneasca. Malurile Dunarii, pe cursul superior, au fost locuite de populatii asemanatoare etnic, inca din neolitic, asa cum o arata culturile materiale din acea perioada. Mai apoi, a unit populatia romaneasca, asa cum o atesta documentele istorice, etnografice, folclorice si geografice. Ne-am incrancenat istoric sa pastram o Romanie teritoriala la nord de Dunare, pierzand-o pe cea din suflet, care se intinde pana in muntii Pind. Drama noastra actuala in asta consta, cu toate ca este evident ca suntem astazi intr-o fundatura. Am numarat capete si nu constiinte. Si, vreme de multi ani, si datorita comunismului, dar si datorita nepriceperii noastre, nu am incurajat constiintele. Am risipit fonduri imense pentru romanii din afara granitelor, dar vedem ca in spatiul balcanic nu exista institutii romanesti de cultura. Cu minime eforturi acestea puteau fi create inca din 1990-1991. Nu s-a vrut, nu s-a putut...

"Este un miracol faptul ca romanul din Balcani s-a incapatanat sa nu dispara"

- Cum este perceput astazi, in Europa Unita, spatiul balcanic?
Romania e inconjurata de romani

Muzeul de arheologie din Vidin. Arhitectura aromaneasca pura


- In spatiul balcanic fiecare se poate declara ce vrea, cu conditia sa aiba posibilitatea de alegere si garantata libertatea de constiinta. In absenta acestora, spatiul balcanic devine o mare inchisoare, cel putin pentru romani. Si este trist daca, in Europa inceputului de mileniu III, nu am scapat inca de totalitarism. Totusi, de-a lungul Dunarii, s-a format regiunea de cooperare transfrontaliera romano-bulgara si romano-sarba care, in principal, ar trebui sa puna accent pe ceea ce uneste si nu pe ceea ce desparte. Trebuie privit catre viitor. Iar viitorul este cel de cooperare, bazat pe incredere si respect reciproc. Este un avantaj nevalorificat de Romania - faptul ca tara este inconjurata inca de romani. Spun inca, pentru ca, intr-adevar, este un miracol faptul ca romanul s-a incapatanat sa nu dispara.

_______________________

"Sute de ani, romanii au fost, cel putin indirect, stapaniti de turci; niciodata insa, in curgerea veacurilor, turcii nu au pus in discutiune limba si nationalitatea romana. Oriunde insa romanii au cazut sub stapanirea directa ori indirecta a slavilor, desvoltarea lor fireasca s-a curmat prin mijloace silnice." Mihai Eminescu

Foto: Dan Trasnai (2)